Black(HS-AU)

Capitolul 39

~Ca lumea să fie impresionată de moartea ta, trebuie să laşi în urmă un cadavru frumos. Dacă ai ratat prilejul să te sinucizi în tinereţe, mai târziu se va zice doar: “A trăit destul!”. Ceea ce s-ar spune în cazul meu.~ Octavian Paler

Harry's point of view

Nu mai vazusem atata salbaticie si ura in ochii ei vreodata.
Datorita mie a ajuns asa.
Dar tot eu am puterea sa o si calmez.
Este infricositor, dar si extraordinar in acelasi timp.
O tineam in bratele mele, protejand-o, calmand-o.
Am stat ceva vreme in aceasta pozitie, doar bucurandu-ne de prezenta noastra.
Este minunat cum tacerea poate inseamna cel mai "galacios" discurs. Mii de cuvinte care pot fi rostite prin gesturi. Sau doar din priviri.
Omul este o fiinta atat de complexa, dar si atat de speciala.
Datorita ei, acestei fiinte umane pot intelege acest lucru despre ei.
Dar aceasta specie nu imi trezeste doar admiratie, ci si dezgust. Mereu cand exista bine, trebuie sa existe si un rau.
Tropaituri de pasi s-au auzit afara, usa deschizandu-se brusc, izbindu-se de perete. Acolo era Gemma, care gafaia, teama devorandu-i privirea.
"Harry..." Sopti, respirand zgomotos.
Atat eu, cat si Ana ne-am intors catre ea, privirile noastre castigand o tenta de ingrijorare.
"Este aici." 
"Cine?"
"El."
In acel moment furia pe care am nutrit-o in aceste sute de ani a explodat. Exact precum un vulcan.
"Iubito, stai aici." I-am sarutat rapid fruntea, dandu-i drumul din imbratisare.
"Nu." M-a prins de maini, oprindu-ma in loc.
"Ana, iubito, nu intelegi-" m-a intrerupt, punandu-mi mana pe gura.
"Greaba strica treaba, draga." Imi raspunde calm, facandu-ma sa ma linistesc instant.
Intr-o secunda, rationamentul mi-a revenit. Am realizat ca eram pe punctul de a reactiona impulsiv, de a comite o greseala.
"Gandeste inainte sa actionezi." Anastasia imi spuse din nou, facandu-ma sa realizez ca trebuie sa gandesc intelept intr-un timp scurt.
"Harry, Ana, trebuie sa plecam de aici." Gemma sasai, prinzandu-ne pe amandoi de incheieturi si tragandu-ne dupa ea.
Gandeste, Harold, gandeste.
"Harry, imi spui si mie ce se intampla?" Ana intreba confuza, nerabdarea vazandu-i-se in comportament.
"Iti povestesc cand suntem pe drum, scumpo, acum trebuie sa plecam. Rapid."
Am luat-o de mana, si am inceput sa alergam spre partea opusa de unde a venit Gemma.
Ana, sasai de durere, facandu-ma sa realizez ca ea inca este in stadiul de recuperare.
Bravo, Harold, mai neglijent de atat nu poti fi?
"Stop." Am zis, oprindu-ne toti trei. "Ana, in spatele meu, haide."
"Nu, ma descurc."
"Lasa incapatanarea deoparte, trebuie sa-ti conservi energia, nu sa ti-o risipesti aiurea."
Imediat, urca in spatele meu, ea realizase ca am dreptate si ca nu puteam pierde timpul.
Dand coltul pe coridorul spitalului am dat nas in nas cu mama Anastasiei care ne ranjea miseleste.
"Inapoi!" Am marait, luand-o in partea opusa din care am venit.
Alergand in partea opusa cu cea mai mare viteza pe care o aveam, am luat cele mai intortocheate coridoare la rand, sperand sa ii pierdem urma nebunei, care nici macar nu ne urmarea...?
Asta nu suna a bine.
Intr-un final am ajuns la parter, la iesirea din spate a spitalului.
Bruscand usile, acestea s-au deschis cu forta. Acum ne aflam in curtea spitalului.
Mai putin pana la poarta care separa curtea de ochiul lumii.
"Haide." Gemma gafai, facu semn spre poarta.
Cand am ajuns la porti, sora-mea incepu sa traga de ele, dar fara succes.
Erau incuiate.

"Va grabiti undeva?"

Mi-am intors capul in partea dreapta, fiind intampinat de el.
Mai minunat de atat nu se putea fi.

_______________________________

#necorectat

O sa urmeze putina drama si scuzati ca acest capitol a fost cam plictisitor, dar nu ma simt tocmai bine si nici nu am prea multa  inspiratie.
Apropo, astazi s-a lansat MITAM, care este melodia voastra preferata de pana acum? Sau aveti mai multe ca si mine?
Ale mele sunt AM, if I could fly, love you goodbye & I want to write you a song.

P.S: albumul e asa genial, sunt asa mandra de baieti!