Black(HS-AU)

Capitolul 28

~Mai mult decât minciuna, nimica nu răpune.~ Alexandru Macedonski.

Anastasia's point of view

"Nu credeam ca poate fi asa un gol imens pierderea lui."
Gemma aproba din cap, facandu-mi semn sa continui.
Ma simteam la fel de goala cum o faceam si pana acum.
"Si efectiv, ma intreb, mai are rost sa continui? Simt ca nu mai am pentru ce trai. Mama m-a dat dracu, nu am mai primit niciun semn de la ea de cand a plecat, toate sentimentele mi-au fost inlocuite cu goliciune. Singuratate, ca sa ma exprim mai bine."
Blonda lua o gura de ceai, dand din cap in semn de intelegere.
"Anastasia, iti faci rau. In loc sa iesi din acest cocon de singuratate si suferinta, tu te afunzi si mai rau in intuneric."
"Nu este suferinta, nu mai simt nicio emotie inafara de goliciune."
Prietena mea ofta exasperata, punandu-si cana cu ceai pe masa din bucatarie.
"Au trecut 5 luni, pentru Dumnezeu! 5 luni! Crezi ca Harold ar fi fericit daca te-ar vedea in halul in care esti?"
"Eu-"
"Taci si asculta aici! A vrut sa fii fericita! Sa treci peste suferinta si tristetea pe care el ti-a provocat-o!"
In momentul acela, dupa 5 luni de goliciune am simtit ceva:ochii au inceput sa ma usture, iar emotia numita durere si-a facut loc, din nou, in sufletul meu.
"Ana, imi pare rau, te rog nu-" Gemma se balbai cand a vazut ca aveam lacrimi in ochi.
"Mi-ai promis! Mi-ai promis aici, acum 5 luni nenorocite cand m-ai gasit cu cutitul in mana! Mi-ai promis ca nu-i vei mai pomeni numele!" Vocea mea se auzea tare, facand-o pe Gemma sa-si lase capul in jos de rusine.
Stia ca isi incalcase din cauza nervilor, promisiunea.
"Cum vrei sa fiu fericita, cum?! Cum vrei sa trec peste cand am realizat ca il iubesc abia cand l-am pierdut? Nu am pretuit ce aveam pana cand am ramas fara el! Stii cat de groaznic ma simt? Cat de egoista am fost? Proastia, orbirea aceasta cauzata de incapatanarea mea mi-a reprezentat caderea in intuneric. In abisul tristetii."
"I-ai promis ca vei trece peste el. Ca iti vei gasi alt barbat care te va face fericita, iti va oferi copii, dragos-"
"Taci."
Nervii imi clocoteau in vene, vazand cu cata nonsalanta imi spunea lucrurile astea. De parca ar fi o nimica toata.
Un fleac.
"Daca nu ma pot casatori cu el, daca nu pot fi a lui, nu voi fi a nimanui atunci."
"Vrei sa spui ca-"
"Da. Nu voi mai iubi pe nimeni altcineva."
Brusc, m-am ridicat de pe scaun, aruncand pe jos cana cu ceai.
Obiectul de portelan, se sparse in bucatele, iar lichidul s-a imprastiat pe podeaua din bucatarie, facand o mizerie de cioburi si ceai de musetel.
"Anastasia!" Gemma izbucni, ridicandu-se la randul ei in picioare.
"Nu o sa accept atitudinea ta de micuta mironosita!"
Am inceput sa rad auzindu-i replica, enervand-o mai tare.
Ea sa nu-mi accepte atitudinea?
Si eu trebuie sa-i suport ifosele si modul in care ma judeca?
"Dar ce esti tu, maica-mea? Micuta Gemma s-a suparat pe Anastasia, haideti sa aplaudam." I-am raspuns sarcastic, aplaudand barjocoritor.
Fata ei se inrosi, iar respiratia ii era sacadata.
"Daca dobitocul de frate-miu ti-a acceptat atitudinea de mironosita nerecunos-" Se opri din vorbit, punandu-si mana la gura.
Stai, ce?
Fata Gemmei se albi, iar spaima i se vedea in privire.
"Ce mama naibii ai spus tu acolo?"
Am inceput sa ma apropii de ea cu pasi apasati, simtind ca in orice moment o vena imi putea plesni in cap.
"Harold este fratele meu."

______________________

Putin suspans nu va strica.
Stiu de problema cu anumite capitole si o voi remedia cand pot, dar am vrut sa postez intre timp.

All the love,
~Elly~