Black(HS-AU)

Capitolul 33

~Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi in fata si-a recunoaste adevarul. ~ Mihai Eminescu

Harry's point of view

Intrand dupa Anastasia, mi-am intrat privirea asupra persoanei care a scapat piesa de portelan din mana.
Matilda Augustine, mama Anastasiei.
Cunoscuta ca si "Buze Rosii".
Ceea ce nu stia Anastasia despre mama ei este faptul ca ea este o vanatoare de demoni. Incearca sa-i omoare pe toti, sau sa-i transforme in oameni. Si nu este o simpla vanatoare, ci este cea mai temuta. Nu a esuat nici macar odata.
Si nu, aceastab"meserie" nu se transmite din generatie in generatie, ci doar cei care simt aceasta chemare, au aceasta inclinatie pot deveni vanatori.
"Styles." Imi pronunta numele printre dinti, focul urii fiindu-i vizibil in spatele ochilor.
Anastasia era socata, alba ca varul. Isi intoarse privirea spre mine si isi stranse mana mai tare intra mea.
"Augustine, ce placere. Ai venit sa ma termini, asa-i?"
Femeia imi zambi sadic, dand aprobator din cap.
Imi axam privirea asupra ei, amandoi fiind cuprinsi de ura fata de celalalt.
"Mama." Glasul ingerului meu m-a facut sa-mi iau privirea de la monstrul care ii era mama si sa o privesc pe ea.
"Anastasia, da-i drumul demonului astuia." Ii spuse dezgustata, luand un cutit in mana.
Anastasia se aseza in fata mea, si imi cuprinse mainile, asezandu-le peste ale ei care se odihneau pe talia ei.
"Aceasta fiinta pe care tu o consideri monstru, mi-a furat inima."
Mama ei era socata, dar apoi incepu sa rada batjocoritor.
"Naiva mea fata! Te stiam proasta, dar nici chiar asa!"
In acel moment am simt cum nervii mei s-au accentuat si printr-o miscare rapida m-am asezat in fata fetei pe care o iubeam cu toata fiinta mea.
"Nu ai dreptul sa o jignesti, tu, femeie dezgustatoare!"
Rasul Matildei se isteriza mai tare, ea stergandu-si lacrimile care i-au aparut intre timp.
"Ca de nu, ce imi faci?"
"Nu iti permit sa-mi jignesti femeia pe care o iubesc!" Vocea mea devenea tot mai rasunatoare in timp ce vorbeam.
In bucatarie se asternu linistea, in timp ce fata Matildei arata doar oroare.
"C-cum? O iubesti?" Se balbaia, nevenindu-i sa creada."Cum poate o fiinta atat de josnica precum esti tu sa iubeasca? Nu esti capabil de iubire, monstrule!"
Cuprinzand mai bine cutitul din mana ei, il arunca inspre mine.
Asteptam impactul cu ochii inchisi, dar acesta nu veni.
Deschizandu-mi ochii o vad pe Anastasia care isi tinea mainile pe stomac. I-am observat rana, iar in acel moment mi-am simtit lacrimile curgandu-mi pe obraji.
"Nu, iubito!" Repezindu-ma i-am sprijinit trupul in bratele mele, in timp ce mama ei privea palida scena din fata ei.
"Stii ce este cel mai amuzant?" Anastasia incepu sa tuseasca sange, scuipandu-l pe gresie in fata ei. "Ca nu el este cel mai mare monstru, ci tu esti. Si stii de ce? Pentru ca tu nu cunosti iubirea. Nu ai inima, mama. Esti o ucigasa, nu el! Esti patetica. O scuza patetica!" Facu o pauza sa-si stearga sangele de la gura cu dosul palmei, si respira adanc, durerea sfasiind-o de vie.
"Il iubesc. Ma iubeste. Si tu, asculta-ma bine aici, nu ne vei desparti. Iubirea noastra nu are limite. Este infinita. Esti dezgustatoare, mama."
In acel moment, un strigat se auzi langa noi, facandu-ne pe toti sa ne intoarcem privirile.
Gemma era in tocul usii, cu mainile la gura si lacrimile, la fel ca si mine, curgandu-i pe obraji.
"Ce mai asteptati?! Sunteti batuti in cap?! Duceti-o la spital, vreti sa moara?!"
Ce dragut, o reuniune de familie.

________________________

#necorectat

Ma-sa ii proasta, da-o drec.
Drama.
Mai multa drama. Hehe.

~Elly~