Black(HS-AU)

Capitolul 23

~ Un fior rece îmi strânse inima şi un gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă ea a fost aşa totdeauna şi eu am văzut-o altfel?~ Marin Preda

Harry's point of view

"Nu!" Imi simteam lacrimile cum imi impaiejeneau privirea.
Anastasia era moarta si asta, asta numai din cauza mea, din cauza greselilor pe care le-am facut in trecut.
"Aw, micutul Harry plange pentru iubirea vietii lui, ce emotionant!" Nemernica radea batjocoritor, aplaudand dramatic din palme.
Ii strangeam trupul Anastasiei la piept, durerea sfasiindu-mi inima.
Am plasat un sarut pe fruntea ei fina, plasand-o cu grija pe iarba.
Treptat, realizarea ma lovi, facandu-mi nervii sa-mi clocoteasca in sange: Anastasia mea, iubita mea, era moarta!
Era moarta.
Oh, Dumnezeule!
Era moarta!
Era moarta!
Nu pot, nu...
Era moarta!
Otrava, numita si durere, mi s-a raspandit in tot trupul, facandu-ma sa cad in genunchi.
Lacrimile imi curgeau fara oprire pe obraji.
Mi-am plasat mana peste gura, un suspin facandu-ma sa ma inec cu lacrimile otravite.
"Harry, scumpule, ce este?" Roscata se apropie de mine, cu o ingrijorare falsa.
"Nenorocito.."
"Este din cauza mea?" Isi puse mana peste inima intr-un gest dramatic, testandu-mi limitele.
"Fiinta cruda si egoista ce esti!" Maraitul meu ma facut sa ma cutremur, nerecunoscandu-mi propria voce.
"Nu fii asa, Harry."
A inceput sa-si fluture genele, privindu-ma cu ochi mari.
Am uitat ce actrita buna este, incat este capabila a face totul sa para real.
Inclusiv privirea inocenta pe care mi-o oferea
Este falsa.
"Te urasc, nenorocito!" Otrava, mi-a afectat intregul trup, furia fiind alaturi de ea, prezenta.
M-am ridicat din genunchi, vazand doar negru in fata ochilor.
Indreptandu-ma cu pasi repezi, am prins-o de gat si am trantit-o pe jos.
M-am aplecat si i-am plasat un scurt sarut pe buze.
Sarutul mortii.
Urcandu-ma peste ea, mi-am infasurat mana strans in jurul gatului ei.
Mi-am apropiat buzele de urechea ei, respiratia mea batandu-i pe gat.
Se cutremura din cauza actiunilor mele.
Ea credea ca vom face altceva.
Tarfa nenorocita, nici nu stii cu cine ai de aface, dupa toti acesti ani.
"Te omor, asta e o promisiune." I-am soptit ca mai apoi sa intorc in pozitia mea precedenta.
Am inceput sa o strang de gat, aerul devenindu-i insuficient.
"Ce spuneai, iubito?" O intreb batjocoritor, placerea de a-i curma zilele fiind extraordinara.
Ea se zbatea ca un peste pe uscat, incercand sa-mi scape din gheare.
Am aplicat mai multa presiune, secundele trecand al naibii de incet.
Inima ei nu mai batea normal, ci incet, semn ca nu mai este mult pana sa-si dea si ultima rasuflare.
Unu.
Doi.
Trei.
Patru.
Cinci.
Inima s-a oprit, ultima picatura de viata evaporandu-se.
"Ce-ai facut?" Vocea inconfundabila de inger imi patrunse in urechi, facandu-ma confuz.
Mi-am deschis ochii si am realizat ca nu ea era sub mine, ci Anastasia.
Ma privi, stralucirea ochilor ei lipsind complet.
Sclipirea de viata.
Ochii i s-au inchis complet, inima batandu-i slab.
"Nu!" Mi-am luat mainile de pe gatul ei, observandu-i vanataile pe care i le-am provocat.
Nu realizasem ca plangeam pana cand una din lacrimile mele a picat pe obrazul ingerului.
Si inca odata, adevarata mea natura a distrus singura sansa a mea la fericire.