Black(HS-AU)

Capitolul 45

~The best love is the kind that awakens the soul; that makes us reach for more, that plants the fire in our hearts and brings peace to our minds. That's what I hope to give you forever.~ The Notebook

Harry's point of view

Sunetul produs de usa trantita m-a trezit din somn, facandu-ma sa tresar instant.
Mi-am frecat ochii incercand sa alung somnul. Am realizat ca adormisem pe canapea.
O alta bufnitura se facu auzita. Mi-am indreptat privirea spre usa de la intrare, vazand-o pe Anastasia cum isi aruncase o botina pe jos.
Si-a deschis fermoarul de la cealalta si isi pierdu echilibrul in timp ce incerca sa si-o scoata din picior.
A injurat zgmotos si isi tranti poseta pe jos, zmucind apoi botina care i-a provocat mici dificultati.
Cu pasi apasati se indrepta spre dormitorul nostru.
Nici nu ma observase pana acum.
"Iubito!" Am strigat dupa ea, ridicandu-ma de pe canapea si pornind pe urmele ei.
Am auzit-o cum a respirat zgomotos, urmand apoi sa se intoarca spre mine.
"Da?" A intrebat apasat, infatisarea ei provocandu-mi fiori.
Corpul ei era vizibil tensionat, mainile ei fiind stranse in pumni. Parul ei era ciufulit, iar fata ei era dura.
Ochii ei erau reci si cuprinsi de manie.
Era furioasa, daca ar avea posibilitatea sa omoare pe cineva, ar face-o in acest moment.
"Ce s-a intamplat?" Am intrebat-o ingrijorat.
M-am apropiat de ea si mi-am intins mainile in dorinta de a o imbratisa.
Se dadu un pas inapoi si incepu sa rada amar. Rasul era fals, fortat, dar era prima ei reactie ce ii reflecta starea de spirit.
"Sunt perfect, draga. Nemaipomenit de fericita, viata este atat de frumoasa, numai roz!" Exclama sarcastic, varsandu-si nervii pe mine.
Rareori o vad asa de nervoasa, aflandu-se in acest punct maxim al furiei. Iar cand ea se afla intr-o stare de genul acesta, isi varsa nervii pe cine prindea. Devenea sarcastica si plina de batjocura.
"Okay, vrei sa-ti versi nervii pe cineva, iar eu sunt prima persoana care ti-a iesit in cale. Da-i drumul." Ii zic calm.
Privirea i se inmuie, realizand ca gresea.
Isi relaxa corpul si ofta adanc. Incepea sa se calmeze si sa realizeze ca era fara rost sa-si verse nervii pe mine.
Isi arunca bratele in jurul gatului meu si ma lipi de ea. Ne tineam in brate, Ana incepand sa isi regleze respiratia si sa se calmeze. Ii mangaiam spatele in tot acest timp in care ea se tinea de mine strans, de parca eram ancora ei.
"Imi pare rau." Sopti si imi saruta pielea gatului.
"Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Mai degraba as auzi de ce erai furioasa acum cateva momente." I-am raspuns bland, sarutandu-i crestetul capului.
"Nu acum. Vreau sa te simt aproape in momentul asta."
Stiam ca evita subiectul. Voia sa nu-l discutam.
Asa ca i-am respectat dorinta.

Ceva minute mai tarziu, hainele noastre erau imprastiate pe jos, iar Ana era in bratele mele.
In acest fel eram amandoi conectati mai mult decat fizic. Sufletele noastre erau unite. Nu era doar placere fizica, nu, facand dragoste ajungi la o conexiune puternica impreuna cu persoana iubita.



"Esti mai bine?" O intreb in timp ce ma jucam cu parul ei.
Capul ei era asezat pe pieptul meu gol, iar bratele ei imi inconjurau trunchiul.
Satena ofta din nou, mormaind un scurt "da."

Oare de ce nu avem dreptul la fericire?
De ce drumul nostru este asa de tumultuos? Obstacole peste obstacole, nervi si stres, celalalt fiind intr-un fel sacul de box pentru a ne descarca de tensiune. Nu cred ca am facut ceva ca sa meritam asta.
Dar din nou, in general nu primim ceea ce meritam cu adevarat.
Viata nu este corecta. Este acel tip uman care primeste satisfactie din suferinta si batjocura altora. Batausul care rade copios cu o sclipire malefica in ochi atunci cand agreseaza omul neajutorat.

Nu conteaza ceea ce faci, niciodata nu vei primi ceea ce meriti cu adevarat.

________________________

La multi aniiiiiii, dragilor! Xx