Black(HS-AU)

Capitolul 42

~O picătură de rouă ce cade din înălţimi reflectă în pereţii ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini în afară se adânceşte înăuntrul ei, afundându-se fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglindă sferică, având în adâncimea ei o conştiinţă; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puţin decât minunea dinăuntru, tot aşa de fără margini.~ I. L. Caragiale

Anastasia's point of view

Cele mai nasoale momente cand esti cel mai vulnerabil sunt visele.
Visele sunt punctele slabe ale tuturor. Inclusiv ale celor puternici.
In timpul viselor n-ai control asupra lucrurilor care se intampla.
Incerci sa preiei sforile, ca sa controlezi ceea ce se intampla, dar esuezi.
Esti pierdut in mrejele propriei minti.
Iar daca ceva se mai si strecoara in visurile tale, atunci poti sa-ti spui rugaciunea.
Esti doar o perioada de timp pana cand iti vei pierde mintile.
Si de ce iti vei pierde mintile?
Pentru ca devi frustrat. Devi frustrat pentru ca nu ai control. Iar asta te va innebuni.

Am tresarit, ridicandu-ma brusc in sezut. Transpiratia imi lipea hainele si parul de piele, iar respiratia imi era neregulata. Inima imi bubuia in piept, iar panica si stresul ma faceau sa fiu nelinistita.
"Scumpo, linisteste-te." Harry se ridica in sezut langa mine, oboseala si stresul putand fi usor citite pe chipul sau.
Imediat, mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau, strangandu-l in brate. Era deja un reflex format ca el sa ma imbratiseze inapoi.
"Esti bine, teafar." Am mormait mai mult pentru mine, calmandu-ma treptat.
"Of, ingerule."
Stia ce era in neregula cu mine.
Si nu-i convenea.
Cum puteai sa fii de acord ca atunci cand persoana pe care o iubesti sa fie asa din cauza ta.
Se invinovatea, asta e clar.
Desi nu e vina lui, tot o facea.
Si eu as face-o daca as fi in locul lui.
Punandu-ne inapoi sa dormim, amandoi am adormit imbratisat, nedand drumul unui celuilalt pentru nici macar o secunda.




"Relaxeaza-te." Gemma imi mangaia mana, din nou fiindu-mi alaturi.
"Nu stiu cum sa lupt impotriva, Gem. Mi-e frica pentru el, nu pentru mine."
"Atunci cauta-l." Imi raspunse imediat.
Am privit-o confuza, jucandu-ma cu inelul de logodna.
"Nu inteleg ce vrei sa zici."
"El este pierdut in intuneric. Cauta-l pana nu este prea tarziu. Dar pentru a realiza asta, gaseste raspunsul in inima ta."

Cum pot sa-l caut? Este chiar langa mine.
Cum pot sa-l protejez? Dar visele?
Nu avem control asupra viselor.
Cand iubesti o persoana, vei face orice pentru ea. Pentru ca iubesti, renunti la egoism. Iubirea te face sa intelegi bunatatea, generozitatea, inveti sa devii o persoana mai buna.
Dar cand realitatea cruda, cand destinul intervin, ce putem face?
Intr-un fel, ai libertate de alegere. Ai posibilitatea sa-ti creezi propriul destin intr-o mare parte. Dar exista acea mica parte care nu mai depinde de tine.
Atunci este timpul sa faci o schimbare.
O schimbare in atitudinea ta, in gandurile tale, dar trebuie sa o faci.
Pentru a-i proteja pe cei pe care ii iubesti trebuie sa-ti protejezi mai intai gandurile. De asemenea, trebuie sa devii puternic. Iar daca deja esti o persoana puternica, trebuie sa-ti repari golurile.
Esti precum o cetate. O cetate puternica are si zidurile puternice. Iar daca exista crapaturi in ziduri, exista posibilitatea inamicilor sa patrunca in cetate si s-o cucereasca. Asa ca trebuie ca sa nu fie fisuri in ziduri.
Este timpul pentru o alta strategie.
Razboiul bate la usa, iar daca e asa, trebuie sa te aperi.
Pentru a-i proteja pe cei iubiti, trebuie sa te pui in pericol. Iubirea ta ii va proteja. Iar daca sunteti meniti sa fiti impreuna, veti fi.

Iubirea sincera nu are limite, ci numai obstacole.