Black(HS-AU)

Capitolul 19

~ De multe ori limba taie mai mult decât sabia.~ Anton Pann

Harry's point of view

"Gemma." Am rostit surprins in momentul in care am deschis usa.
"Fratioare." Ea incepu sa rada in stilul ei caracteristic.
"Ce vrei? Ce cauti aici?"
"Si mie mi-ai lipsit." Isi dadu capul pe spate de la ras, enervandu-ma.
"Raspunde-mi la intrebare, ce cauti aici?"
"Mai incet cu intrebarile, micule fratior."
A trecut pe langa mine, frecandu-si umarul de al meu. A inceput sa se indrepte spre scari, cu mine in urma ei.
Am prins-o de incheietura si am oprit-o pe la jumatatea scarilor.
"Raspunde-mi naibii la intrebare." Ii ordon dur, stricandu-i buna dispozitie.
"Asculta aici, nemernic mic ce esti!" Cuvintele ei i-au iesit printre dinti, semn ca incepea sa se enerveze."Dupa ce ca mi-ai distrus prietena cea mai buna, mai ai si pretentia de a ma intreba ce caut aici?"
Ochii mi s-au marit, privind-o confuza.
Ea si Anastasia?
Prietene?
Cand naiba s-a intamplat asa ceva?
"Ce? Cand?"
Gemma ranji, savurandu-mi din plin reactia.
"Nu te asteptai, nu? Pai, imi pare rau ca eu nu sunt un demon egoist ca tine, fratioare." Gemma latra, facand vina si regretul sa-mi patrunda in suflet.
"Stii ce-mi doresc." Ii soptesc, avand capul in pamant de la rusine.
"Da, da, iubire. Dar tu, te-ai gandit vreodata la ce-si doreste ea?"
"Eu-" Nici nu apuc sa termin ca ma si intrerupe.
"Taci." Isi ridica mana in aer, facandu-mi semn sa incetez." Nu, nu te-ai gandit."
Imi ridic capul, privind-o in ochi.
Imi zambeste trist, continuand:
"Si ce este cel mai trist este faptul ca ai distrus-o. Ai omorat-o. I-ai omorat sufletul, libertatea si speranta."
Simteam cum ochii mi se umpleau de lacrimi, iar inima mi-o simteam sfasiata in piept.
Imi intoarce spatele si continua sa urce, pana ce a ajuns la camera Anastasiei, cu mine in spatele ei.
Gemma a apasat pe clanta, iar usa se deschise incet, scartaind.
In camera, pe patul imens, statea pretioasa mea iubita, privind in gol.
"Ana!" Sora mea chitai, alergand spre iubita mea, cuprinzand-o intr-o imbratisare calduroasa si stransa.
Pentru prima data in aceste saptamani groaznice, viata ii reveni in ochi Anastasiei.
"Gem!" Satena ii raspunse la imbratisare, lacrimi de fericire curgandu-i pe obraji.
Dar cu mine ce se intampla?
Stateam rezemat de tocul usii, cu mainile incrucisate la piept, privindu-le cu invidie.
Eu de ce nu pot avea parte de asa ceva?
Lacrimile continuau sa-mi incetoseze privirea, inima sfaramandu-mi-se in mii si mii de bucatele.
M-am intors pe calcaie, iesind in fuga din incapere.