Capitolul 57

1K 73 37
                                    

"Abandon all hope, ye who enter here." Canto III, Divine Comedy.


Harold's point of view

Atunci cand mi-ai simtit suferinta,
Mi-ai auzit batand si inima ranita.
Dar in ciuda acestui fapt deprimant
Tu ai decis sa te comporti insolent.

Mi-ai provocat un Iad al sentimentelor,
Mi-ai sfasiat fiinta in ciuda implorarilor,
Mi-ai sters amarele lacrimi demne de mila,
Mi-ai oferit o asteptare neverosimila.

Cu trecerea timpului m-ai vindecat
Desi eu de multe ori te-am sfidat,
Am invatat impreuna ce este iubirea,
Si ca efect al ei, ce este nestirea.

Totusi, mi-ai vindecat inima sangeranda,
Tu ai sarutat taieturile cicatrizate,
Continuam sa fiu cu o durere flamanda,
Dar cumva, tu ai facut ca ele sa fie uitate.

Am inteles pe calea grea sacrificiul,
Am plans stiind ca te voi pierde,
Am fumat goliciunea pentru a o arde,
Am ras stiind ca tu esti singurul.

Acum, sunt momente nealterate,
La miez de noapte regretate,
Toate cuvintele necugetate,
Sunt in sfarsit eliberate.

Pe tine te salvez in loc de mine,
Pentru ca altfel as muri in nestire,
Cum as fi putut evita o incertitudine
Datorata actiunilor de abnegare.

Strain imi este egoismul atunci cand vine vorba de persoana ta,
Caci iubirea m-a transformat intr-o patimasa nepasatoare.
Cum as putea sa te vad, trandafirule negru, lipsit de suflare?
Nici nu-mi trece prin minte sa te arunc la pierzania imediata.

Nu as fi avut rabdare sa-ti scriu o scrisoare lunga si plictisitoare pentru a-mi justifica faptele. Ar fi fost pierdere de timp, stii bine asta.

Povestea noastra se aseamana cumva cu cea a lui Romeo si a Julietei.

Doar ca eu mi-am dat seama ce urma sa faci dupa frumoasa seara pe care mi-ai oferit-o.

Uiti cat de bine te cunosc, dragul meu. Nu as mai fi facut fata inca odata la a te pierde. Asa ca prefer ca lucrurile sa se sfarseasca astfel.

Iubirea mea, nu exista finaluri fericite, ci doar triste. Mai devreme sau mai tarziu, tot am fi sfarsit despartiti.

Sa speram ca iubirea noastra va dainui precum cea tinerilor soti Montague.


Acum si pentru eternitate.




Nu pot respira normal din cauza lacrimilor chinuite . Simt ca ma asfixiez, cutia toracica imi zdrobea si ce a mai ramas din bucatelele inimii mele.




Mi-am pierdut ingerasul.

Black(HS-AU)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum