Black(HS-AU)

Capitolul 20

~ Tu eşti o noapte, eu o stea. Eu sunt un haos, tu o lumină; eu sunt cuget, tu o problemă; caută-mă şi, mai departe, am să mă ascund în tine.~ Constantin Noica

Anastasia's point of view

"Gem!" Am strans-o in bratele mele pe prietena mea atat de draga.
"Ana, mi-a fost atat de dor de tine." Gemma imi sopti facandu-ma sa o strang mai tare in brate.
Pentru prima data in aceasta perioada groaznica simt un alt sentiment inafara de tristete, goliciune si dispret. Simt fericire.
Sunt fericita ca-mi revad prietena atat de draga.
Ne stim inca din primul an de liceu.
A fost colega mea de banca si asa am devenit prietene.
Dar, anul trecut, s-a transferat.
Familia ei se mutase in alt oras, asa ca si ea a fost nevoita sa faca acest lucru.
Da, s-a mutat, nu o mai aveam langa mine fizic.
Dar n-am pierdut legatura cu ea.
Vorbeam zilnic pana cand s-a intamplat ce s-a intamplat: el.
Mi-a distrus tot.
"Esti aici." Soptesc bucuroasa, simtindu-mi lacrimile de fericire.
"Da, sunt aici." Imi raspunde la fel de emotionata ca mine.
Ne-am dezlipit din imbratisare, privindu-ne una pe cealalta.
Ea, ea era la fel de frumoasa si fericita ca pana acum.
Aceeasi ochi caprui, plini de viata si de caldura, aceleasi trasaturi frumoase, aceeasi roseata din obraji, acelasi par blond.
Nu se schimbase absolut deloc.
"Ai ramas la fel!"
Ochii i se umplura de tristete, privindu-ma pe mine.
"Nu pot spune acelasi lucru despre tine." Raspunse incet, strangandu-mi mana, mangaindu-mi-o cu degetul mare.
Am oftat, stergandu-mi lacrimile cu dosul palmei libere.
"Stiu." Am suspinat, zambind trist.
"Esti ofilita, Anastasia." Privi in jos, evitand sa se uite in ochii mei.
"Stiu." Acelasi raspuns i l-am dat.
Deodata, un fosnet se auzi, facandu-ma sa ma uit inspre tocul usii.
L-am vazut pe Harold intorcandu-se pe calcaie si incepand sa alerge afara din camera.
I-am dat drumul mainii lui Gem, dandu-ma jos si alergand in urma lui.
"Harold!" Am tipat fugind inspre el, incepand sa-l prind din urma.
Alerga inspre scari, cu mine in spatele sau.
Ajunsese la parter, fugind in continuare, de data asta spre usa care dadea in gradina.
"Harold!" Am tipat din nou, dar el nici de data aceasta nu incetini pasul.
Deschise rapid usa, fugind in curte.
Adunandu-mi toata energia, am fugit cat de repede puteam spre el, ajungandu-l.
Luandu-mi avant, i-am sarit in spate, incolacindu-mi mainile in jurul gantului sau, iar picioarele in jurul taliei sale.
Fiind luat prin surprindere, isi pierdu echilibrul si cazu pe iarba, iar eu peste el.
"Au." Gemu el de sub mine.
"Harry." Am soptit, mangaindu-i umerii.
Printr-o miscare rapida, am fost rotita, eu fiind pe iarba, iar el peste mine.
"Nu-mi mai spune asa! Numai ea imi spunea asa!" Tipa, facandu-ma sa ma cutremur.
L-am privit cu frica in ochi, iar el inspira adanc incepand sa se calmeze.
Am impins gandurile negative intr-un colt al mintii, ignorand vorbele lui de mai devreme.
Mi-am dus o mana la fata lui, stergandu-i lacrimile, privindu-l sincer in ochi.
"Anastasia." Sopti, incolacindu-si o mana in jurul taliei mele, iar cealalta si-o duse si el la obrazul meu.
"Harold." I-am raspuns, continuand sa-i mangai obrazul.
"De ce continuam sa ne invartim in cerc?" Ma intreaba privindu-ma cu emotie.
Incerc sa-i raspund, dar raspunde el in locul meu.
"Pentru ca tu nu vrei sa ne oprim."
L-am privit urat, punandu-mi mainile pe pieptul lui, incercand sa-l dau de pe mine.
Dar spre nenorocul meu, nu se clinti.
"Jos. Acum." Ii ordon dur, facandu-l sa rada.
"De ce esti asa dura? Nu vezi ca te-ai lasat de atatea ori, de bunavoie, in bratele mele?" Ma intreaba trist privindu-ma cu durere.
Mi-am inchis ochii, inspirand.
"Pentru ca nu e corect. Nu e bine."
El marai, provocandu-mi frica sa-mi patrunda in oase.
"Nu trebuie sa fie corect. Nimic nu e corect. Dar asa este destinul. Suntem destinati unul celuiltalt." Vocea lui disperata ma facea sa-l privesc enervata.
"Destin? Daca a sili pe cineva in a face ceva, atunci, da, Harold, e destin." Ii spun pe un ton batjocoritor.
"Inceteaza. Inima ta iti bate pentru mine.La fel cum a mea bate pentru tine."
Mi-am asezat mana peste locul unde bate inima lui, iar el si-a asezat-o pe a lui pe pieptul meu, unde bate inima mea.
"Simti?" Ma intreaba, provocandu-mi fluturasi in stomac.
Am dat aprobator din cap, facandu-l sa-mi zambeasca. Gropitele il faceau sa para inocent, bland, nu un demon.
"Inimile noastre bat in acelasi ritm alert. Pentru ca sunt la fel. Doresc acelasi lucru."
Ochii lui i se oprira asupra buzelor mele. Stiam ce dorea.
Am dat aprobator din cap, iar imediat, buzele lui se aflau peste ale mele.
Ma saruta.
De data aceasta cu acordul meu.
Ma strangea in brate, iar eu la randu-mi il strangeam pe el.
Sarutul era incarcat cu pasiune, afectiune si nevoie.
Nevoia pe care o simtim amandoi fata de celalalt.
Nu mai trebuie sa caut adevarul, care este exact sub nasul meu.
Adevarul sta ascuns in inima mea.

________________________

Gemma in carte are parul blond complet. Nu cum este acum, in prezent, doar jumate.

Whoo,se apropie examenul, mor.
O sa mai postez o singura data pana la examen, care va fi joi-vineri, nu stiu, depinde.
Na, fericiti? Capitol dragut, asa din partea mea fiindca #ily.

El'xx