Black(HS-AU)

Capitolul 46

~Love is just a word until someone comes along and gives it meaning~ Aleph Paulo Coehlo




Anastasia's point of view


Ma holbam de ceva timp la peretele din fata mea, pierduta in ganduri. Era noapte, posibil 2 sau 3 dimineata. Nu stiu, nu m-am uitat la ceas. Nu aveam somn.
Harry dormea pe mine, mainile inconjurate in jurul taliei mele, iar capul sau era asezat pe umarul meu. Mi-am intors usor capul in directia lui, observandu-l. Ma macina teribil felul in care m-am ratoit la el cand am ajuns acasa. Nu era vina lui ca am avut eu acea intalnire cu Lucifer. Dar bineinteles ca aleg sa-mi vars nervii si sa ma razbun pe cei care ma iubesc.
Stiam ca el isi daduse seama ca era ceva in neregula cu mine, dar alesese sa nu ma toace la cap cu intrebari.
Mi-am cerut iertare prin gesturi, facand dragoste. Faptele vorbesc mai tare decat vorbele.
Din dorinta de a-mi cere iertare, inclusiv in timpul somnului, am inceput sa-i mangai chipul. Acest fel de alint poate exprima si iubire prin gesturi. Dar si un fel de a-mi cere scuze.
Cele doua cuvinte magice au inceput sa-si piarda acel farmec de odinioara. Toata lumea le foloseste cu atat de multa usurinta in ziua de azi incat ei nici nu mai fac anumite diferente in acest context. Multe persoane se indragostesc de ideea de a avea o persoana si nu de persoana in sine. De aceea prefer sa-i arat prin fapte.
Acum ceva timp eram o persoana singura aflata intr-un loc intunecat, fara vreo sursa de lumina. Ma impiedicam in propriile-mi picioare, cautand in acel loc. Dar, la un moment dat, o raza de lumina a aparut. Treptat, lumina a disparut si a reaparut tot mai mult pana in punctul in care locul, odata intunecat, acum era scaldat in lumina. Acea lumina era el. El a transformat locul intunecat in locul meu preferat, in locul pe care ador sa-l numesc "acasa".
El merita lumea, intreg universul. El este un inger, nu un demon. Desi mereu atacat, el raspunde cu bunatate. El la foc nu raspunde cu foc, ci cu bunatate. Acest lucrul este unul dintre o mie care il descriu. El este unul dintre o mie. Ma face sa fiu atat de recunoscatoare pentru ca il cunosc. Ma face sa fiu extrem de onorata sa fiu cea care a castigat inima lui. Consider ca asta e iubirea. Persoana iubita iti arata ce este cu adevarat iubirea. Fiecare persoana are o definitie diferita pentru ea, depinzand cum simt si cum isi exprima ei ceea ce simt. Iubirea este unica in fiecare caz.
"Iti multumesc ca existi." I-am soptit in timp ce i-am sarutat obrazul.
Acesta a fost felul meu in care i-am spus cele doua cuvinte magice.
"Iubito?" Vocea lui ragusita, incarcata de somn m-a facut sa ma opresc pentru o secunda din a-l mangaia.
"Da?"
Isi freca ochii pentru a se trezi cat de cat si se propti intr-un cot, acordandu-mi toata atentia sa.
"Imi pare rau." M-am uitat direct in ochii sai.
Harry se incrunca, ducandu-si cealalta mana la fata mea, mangaindu-ma.
"Scumpo, e okay, nu ai de ce sa-ti ceri scuze." Imi zambi dulce, continuand sa ma alinte.
"Nu e okay." Mi-am inconjurat mainile in jurul lui, strangandu-l in brate cu toata puterea mea.
Ii simteam respiratia pe gat, incepand sa devina neregulata.
"Anastasia, ai fost doar nervoasa. Nu stiu motivul inca, dar este okay, nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru ca ti-ai aratat sentimentele pe care le simteai in momentul acela. Iubito, e normal sa ai si momente in care sa fii nervoasa de iti vine sa spargi tot ce-ti apare in cale. E normal sa fii fericita de iti doresti sa zbori. Iubirea iti da aripi. E normal. Linisteste-te, draga mea."
In momente ca acestea ma simt atat de recunoscatoare. Dar, in acelasi timp ma simt si foarte egoista. Ma simt egoista pentru ca stiu ca nu-l merit. Nu merit un suflet atat de bun, atat de sincer ca el sa ma iubeasca.
"Te iubesc atat de mult. Daca as putea, ti-as da tot universul, il meriti."
Chicoti si imi saruta gatul, bratele mele strangandu-l in continuare.
"Tu esti suficienta. Mai mult decat suficienta."
"Daca spui tu." Am zis, cuprinsa de dubii.
El merita univerul, el este Soarele, cel mai frumos si mai important pentru mine.
Iar eu? Eu sunt un punct neinsemnat in acea galaxie.
Cum as putea eu, o simpla fata, un om sa-i fiu de ajuns unei perfectiuni ca el? Eu, cea plina de imperfectiuni, sa risc sa ma compar cu el, un inger intruchipat in diavol?
"Inchideti ochii."
"De ce?"
"Doar fa-o."
Am inspirat si mi-am inchis ochii.
"Ce vezi?"
"Nimic. Negru."
"Asa ma simt eu fara tine."
In acel moment, desi stiu ca nu e prea posibil ca sa se intample, mi-am simtit inima oprindu-mi-se in loc. Respiratia mi s-a blocat in gat.
"Ce?"
El imi saruta din nou gatul, urcand spre maxilar apoi obraji. Se opri, uitandu-se in ochii mei.
"Pulsul iti este asa accelerat. Acorda-ti mai multa incredere in valoarea ta, iubita mea."
Isi lipi buzele incet de ale mele.

In acel moment ma simteam completa. Ma simteam iubita. Ma simteam suficienta.
Ma simteam acasa.

________________________________

#necorectat

Doresc sa-mi cer scuze pentru ca n-am mai postat de vreo doua saptamani, dar am avut niste probleme personale si nu am avut timp. Sper ca vi-a placut capitolul. Xx