Trecutul unui demon

Capitolul 7

Stau la masa din bucătărie și îmi mănânc încet micul de jun.
Azi sunt îmbrăcată cu un maieu negru și o cămașă în carouri special pentru Cruella ca să nu aibă nici un motiv de scandal.
Ajung la școală și sincer chiar am puţine emoții. Nu vreau să dau "bot în bot" cu John mai ales că prima oră o am cu Ella. Din fericire nu îl văd pe coridor și expir ușurată.
Intru în clasă și mă așez lângă Luke care stă în bancă relaxat cu telefonul în mână.

-Ce faci?

- Aștept să o văd pe Ella în tanga, ce ţi se pare că fac? Spun ironică...

-Mrr...
irascibilă ești femeie în dimineața asta.

Vreau să mai spun ceva dar Cruella își face apariția în clasă. Văd că în dimineața asta și-a lăsat mătura în parcare.

-Bună dimineața ingraţilor !
Spune cu entuziasm și cu o răutate scoasă din povestea aia cu vrăjitoarea care mănâncă copiii nevinovaţi.

- Ia să vedem pe cine ascultam noi astăzi... Turner la tablă!

-Cotoroanţă...

-Poftim?

-Nimic...

După ce cotoroanţa de Ella m-a ascultat a fost nevoită de împrejurări sa îmi dea zece. Nu că ar ţine cont de părerile colegilor dar chiar atunci a intrat directoarea și a asistat la ascultarea mea.
Am părăsit clasa simțind o piatră cum mi se ridică de pe nervii mei fragili dar nu pentru mult timp căci îl văd chiar atunci pe John venind din capătul celălalt al coridorului.
Încerc să mă ascund pe unde apuc dar deja îl simt în spatele meu. Dau să trec dar el mă prinde de mână și mă întoarce spre pieptul său masiv.
Mă trezesc trasă de mână până la ieșirea din școală prin mulțimea de copii prosti care ne privesc băgăcioași...ce să facă omu dacă nu are televizor acasă, nu?
Acum stăm faţă în faţă și nu spunem nici unul nimic...

-Ce dracu e cu tine!?
Mă întreabă ca și cum aș fi o psihopată care tocmai a omorât pe cineva...

-Ce e cu mine? Întreb confuză...

- Nu îti e frică de mine, mă refuzi când te sărut și aproape m-ai lăsat fără moștenitori!

Știţi momentul ala din viaţă când te îndrăgostești ca în comediile alea de dragoste adolescentine? Mda...nici eu.
-În primul rând tu mai tras în debara, apoi aproape m-ai violat între mopuri și mușcatul de buză până îmi dă sângele nu e sărut!

-Atunci ăsta e ?
Nu am timp să mai spun ceva pentru că se apropie de mine și mă sărută forţat. Iși bagă limba în gura mea dar nu apucă să facă prea multe căci îl mușc tare de ea și îl fac să și-o retragă brusc.

-Ce dracu?! Femeie ești nebună ?

-Da! Așa că ţineţi gura aia departe de mine!

Îi spun și dau să fug dar din nou gorila din faţa mea mă trage de încheietură, dureros de data asta și mă izbește tare cu spatele de zidul scolii.

-Să nu te pună dracu să mă refuzi! Ai înteles?!! Și dă cu pumnul în zid atât de tare încât a spart cărămida. Dau să mă ridic dar nenorocitul se pune peste mine și începe să mă sărute animalic.

-Dă-te de pe mine! Urlu la el dar nu se clinteste. Tot ce simt acum e repulsie și greaţă faţă de monstrul ăsta. Lacrimile încep să îmi curgă pe obraji atunci când realizez că sunt chiar în pericol.

-Acum îti e frică? Spune?!

Am închis ochii așteptând să se termine totul...atunci simt greutatea monstrului cum se ridică de pe mine și în secunda doi îl văd pe Luke cum îi dă un pumn cu atâta ură lui John încât mă miră și pe mine chiar .
Luke e un băiat sportiv și foarte bine făcut dar niciodată nu a folosit puterea ca armă...
Pierd dintr-o dată firul imagini și nu mai văd decât negru în faţa ochilor..
Simt cum sunt ridicată ușor de pe pământ, apoi mi se taie filmul.

Sunt într-o încăpere dar nu pot să văd clar unde...privirea îmi e încețoșată pentru câteva secunde apoi îl văd pe Luke care se uită îngrijorat la mine.
Realizez că sunt în cabinetul asistentei după ce îmi revine vederea.
Mă ridic brusc de pe patul incomod când o durere teribilă de cap mă lovește instantaneu...

-Ce s-a întâmplat? Îl întreb pe Luke dar îmi amintesc deja toată "experienţa" cu John.

-Păi ....

-Taci că mi-am amintit , din păcate...
Luke închide gura la loc și nu scoate nici un sunet.

-Drace! O durere mai mare mă lovește în cap...

-Ce? Ce ai pățit? Mă întreabă prietenașul meu cam alarmat...

-Taci mă că mă doare capu nu vreau să te mai aud și pe tine cum urlii.

- Un "mulțumesc" ar fi fost mai bine primit....

- Mersi...spun aproape șoptit.

-Nu te aud..

- Ești un prost!

-Acum te-am auzit prea tare.

După tot scandalul de la școală am primit învoire de la asistentă ca să pot pleca acasă. M-am dus direct la orfelinat.
Când am intrat în curte deja erau câtiva oameni care făceau pregătiri pentru strângerea de fonduri. Am bătut la ușă, primită de zâmbetul călduros al doamnei Margret.

-Bună dragă, cum de ai ajuns așa devreme?

-Păi... am avut oră liberă.
Nu știu dacă doamna Margret a înghițit minciuna dar chiar nu vreau să o îngrijorez și pe ea.

-Dă ușor din cap și îmi deschide ușa ca să intru. Pe canapea stăteau micuții îngerași care la vederea mea au tresărit pe rând alergând spre mine.Mi-am deschis bratele ca să îi pot îmbrățișa pe toţi.

După ce ne-am jucat o oră, doamna Margret intră în cameră.

-Alex, poti să mă ajuți te rog cu aranjarea decoratiunilor?

-Sigur.

Juli vine spre mine și se uită cu ochișorii ei albaștrii, rugător .

-Alex... putem să venim și noi să te ajutăm?
Mă uit la doamna Margret care îmi zâmbește pozitiv.

-Cum să te refuz eu pe tine prințesă?
Piticii o iau la fugă spre grădină în timp ce doamna Margret mă însoțește până afară.

-Copiii s-au atașat deja de tine. Știi... se spune că sufletul care își dă seama cel mai ușor de bunătatea unui om e inima pură a unui copil care nu e încărcată cu minciuniile și răutatea altora.