Trecutul unui demon

Capitolul 81- Instincte materne?

Autor P.O.V.

Trecuseră deja câteva săptămâni de când Aiden nu îi mai vorbea aproape deloc. Deși trăiau în aceeași casă, aceștia se evitau pe cât de mult posibil. Aiden nu mai împărțea dormitorul cu Alex din ziua în care spiritele au răbufnit. Abia dacă schimbau câteva vorbe în timpul zilei, lucru pe care ea îl suporta extrem de greu însă nu avea de ales. Știa că dacă pleacă acum, nu o să mai aibă nici o șansă de împăcare.
Modul în care Aiden nu îi mai acorda nici măcar o fărâmă de credit și atenție, o termina. Se întreba unde poate să mai ajungă cu indiferența față de ea. Nu îi spunea nici măcar noapte bună înainte de culcare. Nici măcar nu o privea în ochi în rarele ocazii când se intersectau prin casă.
Pe deoparte nu-l învinuia. Știa că merita tratamentul ăsta dar simțea că nu-l mai poate suporta.
Se aștepta ca, cu zilele, situația să se îmbunătățească măcar puțin. Voia ca Aiden să îi adreseze un singur cuvânt privind-o în ochi fără silă și indiferență în voce. Din potrivă chiar, cu cât săptămânile treceau, cu atât sufletul lui parcă se îngheța tot mai tare. Nunta era aproape iar îngrijorarea că poate face o greșeală acum o măcina.
Ce o durea cel mai tare însă nu ținea de ea neapărat. O durea că el, din bărbatul grijuliu și iubitor, devenise rece și indiferent cu micul suflet pe care îl purta în ea.
Aiden nici măcar nu își mai îndreptase privirea către pântecul ei. Pântecul ce deja era într-o schimbare vizibilă. Abdomenul altădată tonifiat, se bomba zilnic câte puțin. Sarcina începea să devină din ce în ce mai vizibilă, însă nu exagerat. Totuși, nu își mai permitea să poarte o rochie extrem de mulată sau exagerat de strânsă pe talie.
Își trecuse o mână peste 'umflătura' abdomebului. Zâmbise cu colțul gurii, închizând câteva clipe ochii. Nu numai fizicul începea să se schimbe.
Sufletește simțea cum se transformă.
Era mult mai docilă, chiar umilă. Deși simțea oboseala fizică anormal de puternic, mintea ei se relaxa subit visând la momentele în care o să afle sexul copilului. O împlinire stranie i se plimba prin sânge. Dacă acum puțin timp sarcina o năucise și îi adusese numai nesiguranță, acum era mai sigură decât orice că ar face tot posibilul ca, copilul ei să fie bine.
Nu înțelegea cum, într-un timp relativ scurt, să pună un suflet încă nenăscut deasupra sănătății și sentimentelor proprii. I se părea ciudat, dar o simțea și era ferm convinsă acum că, dacă e să aleagă, și-ar da viața pentru sufletul copilului ei.

Dă să se ridice din pat odată ce aude zgomote din bucătărie. Deși nu își vorbeau, mereu avea grijă ca Aiden să aibă masa pusă când vine acasă. Nu și pentru ea. Nu putea mânca aproape nimic. Se simțise destul de rău în ultimul timp. Nu mai ieșise din casă de mult.

O durere abdominală puternică, asemenea unei lovituri în stomac o făcuse să suspine, aducându-și mâinile mici peste burtă. Câteva lacrimi de durere i se revarsă peste obraji fără control.

- Șșșș... Sper că am simțit-o numai eu. Murmură încet, mângâindu-și abdomenul.

Înghițise în sec, ridicându-se cu grijă din pat. Cobora scările lungi cu atenție, ținându-și o mână permanent pe abdomen. I se părea că ceva nu e în regulă cu ea. Deși sarcina nu se putea numi 'mare', durerile, oboseala, insomniile și stările de leșin erau similare ca ale unei femei ce era în aproape de jumătatea lunii a 8a chiar.

Se oprise în spatele canapelei, văzându-l pe Aiden. Expresia facială era serioasă, iar privirea atent concentrată în laptop-ul din brațele sale.

Alex nu știa ce să spună. Voia atât de mult să vorbească cu el.
Deschisese gura de câteva ori, dar o închisese văzând că nu îi observă prezența. La naiba... La simțurile lui, bineînțeles că știe că e acolo. Era ferm convinsă că și de data asta o ignoră cu intenție.