Trecutul unui demon

Capitolul 33

M-am desprins ușor de prietenul meu sub privirile ucigătoare ale lui Aiden care venea tot mai rapid spre mine.
Nu știam ce să fac, pur si simplu m-am dat doi pași mai în spate asta zguduindu-mi inima pentru că am realizat de ce o făcusem. Mi-era frică... îmi era frică de el și asta mă face vulnerabilă.
Luke imi sesizează gestul , pozitonandu-se în faţa mea ca un scut protector dar apoi am regretat că făcusem mișcarea asta.
Aiden se apropiase nervos de prietenul meu parcă gata să îi mute falca de la loc cu un pumn , însă nu o făcuse si îsi îndrepta atenția spre mine.

-Alex vreau să vorbim.

-Eu nu vreau să o fac. Îi spun refuzând să îl privesc în ochi.
Se apropie mai tare dar Luke i se poziționează mai cu tupeu în faţa blocandu-i drumul de acces către mine.

-A spus că nu are ce vorbii cu tine.
Îi mârâie în faţa...

Mă uitam la amândoi ca o proasta știind că dacă nu intervin unul din ei o sa treacă la fapte.
Îl privesc pe Aiden și deja el ma privea ignorandu-mi prietenul.
Ochii i-au revenit la albastrul de gheata obișnuit care mă studiază cerand un răspuns de la mine.
Inițial era nervos, puteam citi asta pe chipul lui dar acum ii scanam irișii înghetati si odată ce mă privea vedeam că s-a relaxat devenind blând.
L-am tras pe Luke de mânecă iar acesta și-a întors privirea spre mine.

-E in regula...te sun când ajung acasă, bine?
Abia daca realizasem ce tocmai mi-a ieșit pe gura.

-Stau cu ti..

-Mă descurc. I-o tai in timp ce ii mai arunc o privire lui Aiden.

Într-un târziu m-a lăsat singură când Aiden s-a apropiat incet de mine, odată cu o răceală care mi-a zguduit oasele.
Mă uitam la el fără să spun nimic în timp ce câteva stări total contradictorii se loveau înăuntrul meu. Simt că sunt nervoasa, obosita, neajutorată și ușurată.. ușurată pentru că în faţa mea stătea Aiden al meu și nu demonul de aseară.
Poate un om normal ar fi reacționat total diferit, poate ar fi ţipat , urlat sau îndepărtat din cauza scenei aceeleia însă ochii lui nu mă lasa să fac asta, în schimb simt că sunt rănită din cauza brutalitatii care am trăit-o din partea lui și încrederea imi e zdruncinata puternic , dar cel mai tare sunt rănită de ignoranta lui și răceala cu care m-a tratat in ultimul timp, însă surprinzător mă pot abtine din a nu izbucnii.
Vrea să mă atingă dar m-a feresc asta ranindu-ma și pe mine.
Își retrage mana și observ cum respingerea l-a lovit și pe el dar se conformează îndepărtându-se putin de mine.

-Putem vorbii in mașina?

Dau ușor din cap în semn ca da, chiar dacă probabil e cea mai proasta alegere pentru sufletul meu acum.

Odată intrati in mașina îi aud glasul calm cum îmi răsună în urechi odată ce mâna încearcă să îi ajungă peste a mea dar din nou mi-o feresc din cauza fricii de a ma atinge.

-Ce ti-am făcut ieri, iubito?
Nici măcar nu ţine minte... dar e de înteles pentru că el era beat mangă în timp ce eu îl așteptam ca o idioata.

-Ce mi-ai făcut ,Aiden? Vocea îmi tremură din cauza acelei imagini și simt cum lacrimile sunt pe cale să îmi cada dar le ţin in frâu. Îmi trec ușor parul de pe gat, dezvăluind vânătăile care mi s-au format din cauza mușcăturilor lui brutale si reci.
Vad cum irișii de gheata i se măresc când îmi studiază pielea palidă a gatului purtând urmele vinetii.
Degetul sau mare îmi atinge ușor gatul făcându-mă să scâncesc apoi m-a retrag.

-Sunt un dobitoc si regret fiecare secundă în care te-am atins, Alex.
Pot vedea acel regret ce ii străbate privirea și parcă as vrea sa îl iert atât de ușor dar nu pot.

-Vrei să te iert?

-Da iubito mai mult decât orice.

În următoarea secundă palma mi se lipește de obrazul lui întorcându-i capul intr-o parte.

-Asta e pentru ce mi-ai făcut aseară.
Spun în timp ce câteva lacrimi mi se preling peste obraji.
Asta e pentru că săptămână asta ai fost un dobitoc.
Inca o palma face contact cu obrazul sau iar ultima pe care i-am dat-o cel mai puternic a fost pentru ca...
Iar asta a fost pentru că te iubesc.
Spun în timp ce mână imi cade pe lângă corp.

-Nu mi-ai dat îndeajuns de tare pentru ultima fraza. Soapteste atingându-mi ușor mana.
Un fior mi se prelinge dea lungul întregului brat simtindu-i atingerea catifelata , făcându-mă să clachez.

-Te-am așteptat aseară cu masa...toata săptămână abea dacă te-am văzut și am încercat să petrec putin timp cu tine cat sa nu te încurc dar tu ai venit și.. și ai călcat tot in picioare.
Esti asa un...

Șoptesc în timp ce o lacrima mi se prelinge încet peste obraji. Ochii îmi ard si simt durerea in tot corpul cum mă sfâșie odată cu slăbiciunea care mi-a inundat întregul corp.
M-am saturat sa fiu slaba în faţa lui ..trebuie sa ma pun pe picioare și să îmi revin la vechea eu.

-Știu, îmi pare rău.

-Nu ma ajuta cu nimic părerile de rău. Vreau...vreau ca un timp să fiu sigura.
Odată ce cuvintele mi-au ieșit pe gura o urma de regret ma străbate dar trebuie să mă abtin.
Am ajuns prea dependenta de el și ce e mai bine pentru mine acum e sa ma detașez putin de tot și să îmi așez gândurile.

Îi privesc fată care nu schițează nici o reacție , intorcandu-si privirea spre volan apoi un "Bine" sec ii părăsește gura.

-Te duc acasă.

Vreau să cobor din mașină dar mana lui îmi oprește tentativa de a părăsi autovehiculul.

-Aiden...

-Te las sa te gândești. Mă întrerupe, deblocandu-mi ușa ca să pot coborî.

Părăsesc mașina, mersul devenindu-mi din ce în ce mai îngreunat. Vroiam sa ma întorc însă cel mai bine acum pentru mine e sa îmi regăsesc independenta și să îmi pun în ordine gândurile, sentimente asa că întru rapid în casă refuzând să mai privesc în urmă.

****DUPĂ CÂTEVA ZILE****

Stau tolănită pe salteaua din sufragerie butonând plictisita telecomanda. Arunc exasperata pe pat obiectul nefolositor, trecându-mi palmele prin par.
Orice as face capul nu poate sa mi se golească de gânduri, sentimente...decizii. Sunt într-o stare atât de jalnică încât nici absolvirea mult așteptată nu mă mai încântă de loc. Tot ce vreau e sa ma afund mai tare in canapea sperând că mă înghite.
Am renunțat la privitul tavanului când mi-am auzit telefonul vibrând pe măsuţa de lângă televizor si înca mă gândeam daca sa răspund sau nu din cauza moleselii josnice in care trăiesc de câteva zile.
Îmi întind mâna plictisita spre masa și văd numele lui Luke pe ecran.

-Ce?

-Alex muta repede pe canalul 4 !
Îmi tipa în ureche aproape făcându-mă să cad de pe canapea.

Iau repede din nou telecomanda in mâna și dau pe canalul de știri fără să înțeleg ce atâta disperare până când văd titlul ţipător aproape scoţându-mi ochii , iar în a doua secunda imi scap si telefonul cat și telecomanda din mana.

-O Dumnezeule!

E mai scurt dar la următoarele capitole imi iau revanșa, promit!

P. S. ( Situaţia începe să scape de sub control)