Trecutul unui demon

Capitolul 77 - Gelozia păzește femeia? (actualizat)

Alex P.O.V.

Îmi deschid ochii, simțindu-mă dominată de o căldură sufocantă, dar ciudat de plăcută. Odată cum realizez ce emană aceea siguranță, zâmbesc ușor. Îmi 'privesc bărbatul' cum doarme liniștit, aproape sufocându-mă inconștient cu îmbrățișarea lui strânsă. Chicotisem puțin și încet, privindu-l. Părul lui de un brunet intens, niciodată nearanjat, era acum ciufulit jucăuș în toate direcțiile. Știam că vinovatul principal sunt eu datorită nopții antecedente când l-am tras de păr în toate felurile posibile.
Oftez puțin, mulțumind în gând că îl am lângă mine acum, atât de aproape. Mă temusem atât de tare că Aiden nu își va dori copilul încât nici nu am luat varianta sprijinului său în calcul. Încă mă simt vinovată dar mult prea puțin, recunosc. Sunt prea fericită și relaxată acum cât să-mi mai pese de asta.

Plictisită și cu chef de joacă, încercam să-mi fac dimineața mai frumosă astfel, am început să-i sărut ușor gâtul. Eram curioasă de reacția lui. Nu după mult timp, mușchii lui Aiden se contractă considerabil în jurul meu, însă  pleoapele se încăpățânează parcă dinadins să rămână închise. Un rânjet pervers îi apare pe chip, urmat de un geamăt mai mult mârâit venit din partea sa.

-Numai tu ai prostul obicei să îmi trezești la viață mai întâi 'instinctele bărbătești', înaintea gândirii propriu-zise. Și după tot voi cu gura mare că bărbații sunt niște ahtiați după poftele trupești.

Râsesem scurt odată ce-și deschisese ochii albastrii pervers de manipulatori.
Îmi ridic capul, susținându-l într-un braț cat să-l pot privi, cu o mână ținând de cearșaf cât să-mi acopăr trupul gol..

- E 'activ' ăla micu' de la primele ore ale dimineții, dragule? Aveam o poftă anormal de ciudată să îl iau peste picior, recunosc. Totuși, privirea lui îmi mai taie din elan.

-Graviduțo, pliscul închis dacă nu vrei să faci gemeni cât de curând. Mormăie răgușit, trecându-și mâinile prin păr.

Mă lăsasem pe spate, privind tavanul în gol.

-O să fim părinți... Șoptesc încet, amintindu-mi subit. Trebuia sa aduc asta în discuție mai devreme sau mai târziu. Am evitat suficient subiectul în sine. Ca fapt divers, am evitat amândoi sa aducem discuția asta în prim plan încă de ieri.

-O să fim părinți. Aiden repetă pe un ton calm, aproape cald aș putea spune. Îmi întorc privirea spre el. Acesta îmi prinsese palma în palma sa jucându-se o clipa cu ea, până să-și împletească degetele cu ale mele.

-Îmi e frică, Aiden. Șoptisem și mai încet, cu o reținere ce-mi doream sa fie justă.

Ii simt oftatul încet, până să mă tragă strâns în brațele sale protectoare.

-E normal să-ți fie frică, bine? Dar nu absolut nici un motiv.

-Ba da, am. Îmi e frică ca voi fi o mamă groaznică.

Nu era numai o frică trecătoare. Mai mult l-aș putea numii sentiment premeditat. Eram îngrozită că nu mă voi descurca, că la cei 18 ani ai mei trebuia să mă maturizez din toate punctele de vedere însă nu numai pentru mine, ci și pentru viitorul nostru.

-O sa fii...O sa fim niște părinți buni. Se corectează, simțindu-mi inima cum zvâgnește în mine odată ce-și presare buzele de creștetul meu. Te îngrijorezi absolut degeaba, îngerul meu. Uite, privește partea bună. Vei devenii o mămică tânără și sexi pe care și-ar dorit-o oricine.

Râsesem încet. Într-adevăr, e posibil să existe și anumite avantaje având în vedere că abia dacă voi avea 19 ani în momentul nașterii propriu-zise.
Nu puteam sa nu-mi doresc sarcina. Eram ușurată că o parte semnificativă din inima mea e conștient pregătită pentru acel moment existențial al vieții unei femei dar, și aici îmi face cele mai multe griji.... Dacă nu voi fii capabilă sa fiu o mamă cu normă întreagă?