Trecutul unui demon

Capitolul 23

Sunt în faţa casei mele și stau de câteva secunde în masina privindu-l pe Aiden care oprește motorul. Îl scanez pana ajung la ochi și nu știu cum să reacționez când dau de acea răceala care mă înghețată de fiecare data când îl privesc. Îmi pun mana pe portiera mașinii vrand sa cobor din ea dar simt degetele mari care îmi întorc delicat bărbia spre faţa lui, fiind foarte aproape de a mea. Ne analizam reciproc preţ de câteva secunde apoi buzele acelea mari și moi mi le sărută apăsat pe ale mele. Se trage ușor din sărut îndepărtându-se putin de mine fixandu-și privirea pe gatul meu. Instinctiv îmi mut și eu atenția spre el și observ vantaia destul de mare care nu are cum sa nu iti sara în ochi.
Fiori ma trec atunci când îmi amintesc cuvintele pronunțate cu atâta seriozitate care au invocat motivul vânătăii.

-Ai grija...
Dau afirmativ din cap coborând nesigura din mașina fără să îi mai arunc vreo privire. Înainte să intru în casă aud mașina cum pornește din loc si tot ce vad e într-o fracțiune de secundă chipul lui șters care abea se zărește prin geamurile neclare ale mașinii. Intru cu pași mici în casă fără să dau de bănuit că ascund ceva.
Tata iese din bucătărie cu o cană de cafea în mână și își fixează atenția asupra mea.

-Trebuie să vorbim.

Dacă acum 5 minute ma aflam într-o stare euforica, acum ma trec toate transpiratiile. Tonul serios al tatei denota ca ori m-a prins cu minciuna și își ţine toti nervii în frâu ca să nu rabufneasca, ori a văzut masina neagra din care am coborât. În ambele cazuri însă ajung pedepsită pana la facultate deci acum aștept
să îmi distrugă suspansul și să ascult predica aia nenorocita care mi-o tine de fiecare data înainte să dau de dracu cu pedepsele si restricțiile...
Se așează pe canapeaua din sufragerie făcându-mi și mie loc. Mă conformez trantindu-ma plictisita pe materialul lucios și maroniu care niciodată nu a adus ceva bun.

- Scumpo trebuie să îţi spun ceva ce s-ar putea sa te afecteze dar crede-mă că nu am alta opțiune.

Pentru moment m-am ușurat când am înteles ca nu e vorba de prostia aia de petrecere dar bineînțeles nu a durat mult pana a terminat ca era logic sa se mai întâmple ceva prost.

-Spune-mi odată!

-Am fost concediat.

Pentru asta era aproape sa fac infarct ?

-Asa.... și?

-Iubito, am găsit un loc de munca mai departe de casa....

Pupilele mi s-au dilat ca la pisici când am auzit tonul ala de om vinovat. Clar nu aduce nimic bun.

-Cat de departe?

-Londra.

Deja intru în panică și mă rog la toate zeitatiile sa fiu la una din emisiunile alea prost regizate cu prosti care sunt fraieriti și filmati de rude.

-Spune-mi ca vorbești de restaurantul din capătul străzii.

- Alta opțiune nu am...e un job bine plătit.

-Pai și când pleci?

-Scumpo, și tu trebuie sa vi cu mine.

-O nu, nu, nu, nu și nu! Nu plec de aici nici dacă mă târăsti pana acolo!

Nu am de gând sa ma mut ca un sac de cartofi pană în partea cealanta a lumii și să renunţ la viata mea mizeră chiar când devenea palpitanta.

-Îţi dai seama ca nu te pot lăsa singura aici, nu?

-O haide tata... Sunt destul de mare sa îmi port și singură de grija.

-Nici sa nu te gândești! Nici măcar nu ești majoră.