Trecutul unui demon

Capitolul 9

Mă plimbam în căutarea doamnei Margret ca să o anunţ ca am sosit dar nici urmă de ea. În curte se află o grămadă de oameni fel de fel mai aranjati și la patru ace. Intru în casă și o văd pe femeie cum se chinuie să ducă vreo 10 tăvi cu aperitive în mână. Sar repede în ajutorul ei până nu scapă totul pe jos.

- Mulţumesc dragă, apari în cele mai potrivite momente... la propriu.

- Cu placere, cum de sunt atât de multi oameni?

-Păi evenimentul a fost organizat de ceva timp... Ajută-mă te rog la căratul aperitivelelor până afară.
A, și dragă distrează-te. O să duc copilașii să doarmă...

Incuviintez din cap și merg cu platourile afară ca să servesc invitații. Nu înțeleg de ce trebuie "serviţi" , nu sunt handicapati... pot să se hrănească și singuri, nu?
Mă uit mai atent în jur și văd numai oameni snobi care nu par să aibă vreo legătură cu ajutorul de care au nevoie copiii. Probabil participă la acte caritabile numai ca să își facă o "etichetă de om cu suflet mare". Doamne, urăsc oamenii ăștia prefăcuţi al dracului de mult!
În timp ce studiam cu silă și antipatie toţi invitații, văd o femeie în jur de 20 de ani venind cu un mers snob spre mine. Avea niște buze roșu aprins și o grămadă de fond de ten pe faţă încât nu poţi să o diferențiez de o barbie...norocul ei e că are un păr negru uimitor, bine îngrijit și niște picioare până în gât de lungi. Își ridică mâna deasupra tăvii și scanează mâncarea și miciile paharele cu un lichid ciudat în ele , apoi se uita la mine executand același privire ca asupra mâncării...

-E dietetică?

De unde pana mea să știu dacă e dietetică că nu-s chelner de profesie.

-Amm... nu știu.

-Atunci cine te-a angajat aici?!
Urlă la mine parcă încercând dinadins să îmi spargă timpanul. Poate a făcut-o intenționat, probabil stie că am un auz sensibil când vine vorba de proaste...
Încerc să îmi păstrez firea vulcanică să nu erupă, ca să nu îmi vărs lava fierbinte pe faţa aia a ei.
Îi răspund pe un ton calm și cât de neutru posibil.

- Nu sunt angajată aici, fac voluntariat.

-Păi atunci se înțelege de ce ești așa bleagă.

Mda... Ce vorbeam adineauri de vulcanul ala..tocmai a erupt și e pe cale să o ardă pe parașuta asta.

-Și la tine se înțelege de ce rochia arată ca și cum te-ai fi futut cu paznicul de la intrare, și apropo aș ascunde în locul tău fondul de ten.

Îi arăt cea mai satisfăcută moaca posibilă și dau să plec dar parașuta se pune în faţa mea și îmi dă o palmă.

Aiden P.O.V.

Vorbesc cu investitorii mei, când o văd deodată pe Tașa luptându-se cu cineva de sex feminin, din câte observ. Stau puţin pe gânduri dacă să merg să o ajut având în vedere că cealantă femeie pare că va ieși învingătoare din paruială...
Mă îndrept spre cele 2 femei cu pași destul de înceţi ca să pot privi mai atent lupta...
Tașa e pe jos sub niște picioare și forme al naibii de sexii care aparțin tipei de deasupra ei.
Se zbate la pământ și încearcă să se ridice ajutându-se de părul tipei la care faţă nu am o vedere prea bună.
O ridic prinzand-o de talie pe făptura chiar foarte ușoară care nu știu cum a putut să o doboare pe Tașa ,cu un corp atât de firav dar totuși perfect pentru orice bărbat.
Femeia din braţele mele se întoarce spre faţa mea dându-și părul de pe pielea ei palidă, dezvăluind un chip angelic și plin de viaţă. Ochii ei verzi m-au prins într-o transă din care nu aș mai vrea să ies vreodată. Părul șaten îi cade pe umeri, natural iar buzele mari și roșii mă ispitesc teribil de tare să le mușc fără pic de reţinere.
Studiez mai atent îngerul care se uită nedumerit în ochii mei și observ că nu are mai mult de 19 ani, dar care emană maturitate și feminitate prin toţi porii ei.
Urletele disperate și bociturile Tașăi mă trimit din nou pe pământ. Femeia superbă dispare din braţele mele într-un moment de neatenție și se pierde în mulțimea de oameni. Privesc o Tașa nervoasă cu rimelul curs pe întreaga faţă. Îi întind mâna, mai mult ca să aibă de ce să se agaţe decât galant și o ridic de pe sol. Mă ia în braţe în încercarea de ami atrage atenția la faţa ei plansă.
Începe să tipe printre suspinele ei prefăcute care îmi sunt atât de familiare...

-O iubitule! Credeam că creatura aceea o să îmi distrugă rochia!

-Încetează odată...

-Poftim?! Urlă făcând toată curtea să își întoarcă privirile asupra noastră.

-Știi foare bine ca noi nu mai suntem un cuplu și mai important du-te și demacheazăte.
Îi spun dur adevărul care nici acum nu vrea să îl accepte.

Tașa fuge spre baie, cred ...urlând și bocind tot drumul. Poate par dur dar m-am saturat de prefăcătoria ei.

Mă uit în jur dar nu o văd pe fata fermecătoare de adineauri.

Alex P.O.V.

Eram deasupra parașutei alea brunete rupându-i toate penele de cioară negre din cap, când un braţ masiv se incolăcise în jurul taliei mele. M-am întors nervoasă să văd cine mă întrerup-se din lectia mea de box, când dau de cei mai superbi ochi albaștrii pe care i-am văzut vreodată. Preţ de câteva secunde privirea îmi e
fixată pe trăsăturile lui masculine bine conturate. Mă privește cu atâta atenție încât un fior mi se prelinge pe șirea spinării. Își dezlipește privirea de pe mine preţ de câteva secunde atunci când maimuța aia brunetă începe să bocească. Strânsoarea din jurul taliei mele cedează , dându-mi șansă de a scăpa din întreg haosul ăsta. Plec spre intrarea în casă fără să mă mai uit în spate , zdruncinată de tensiunea care era intre mine și bărbatul misterios și incredibil de arătos care mi-a trimis priviri electrizante prin tot corpul. Avea o privire atât de misterioasă și întunecată contrar albastrului ingheţat al ochilor săi.
Intru în orfelinat și mă îndrept spre camerele de sus ale casei. Trebuie să caut o cameră în care să mă "adapostesc" de toată situaţia asta... nu că aș regreta momentul în care am sărit pe barbie, dar nu pot să mă opresc din a ma gândii la momentul acela ciudat dintre mine și bărbat.
Găsesc o cameră liniștită cu o vedere frumoasă a întregii curţi. Fără să conștientizez, pleoapele ochilor mi se îngreunează iar razele soarelui mă îndeamnă să le închid. Oboseala își spune cuvântul căci în mai puțin de 5 minute adorm ușor pe mica canapea de lângă geam.

Aiden P.O.V.

Îmi continui discutia cu colaboratorii mei de afaceri dar gândul îmi e la chipul îngerului de mai devreme. O dorință nestăpânită îmi inundă simțurile încât renunţ la raționament pentru câteva secunde. Acei ochi verzi îmi încețoșează gândirea, rămânând numai cu pură dorință. Vreau să fie a mea...vreau să îi sărut buzele ei mari și moi , să le mușc auzindu-i gemetele de placere, vreau să îi ating fiecare părticică a corpului și să o pătrund făcând-o numai a mea.
Numai eu să mă pot bucura de inocenţa care i se citește pe chip.
Să depindă de mine și numai de mine, dominând întreaga ei fiintă.
Imaginile cu ea goală în braţele mele mă fac să zâmbesc fără pic de rușine.
Când îmi doresc un lucru îl obtin fără dar și poate, cum va fi și în privința ei de altfel....apoi după ce mă plictisesc de ea o să facă parte din trecut, ca restul.
Îmi întrerup discuţia cu colaboratorii, și mă duc să o caut pe fată. Intru în orfelinat și văd o femeie cam de 50 de ani zâmbindu-mi larg vizibil emoționată de prezenţa mea ...

-Bună ziua, cu ce va pot ajuta?

-Bună, defapt caut pe cineva...

-Păi poate se află la etaj aceea persoană, căci jos sunt numai camerele copiilor. Femeia îmi zâmbește cu subînțeles, apoi părăsește încăperea.

Urc scările ușor și ajung pe un coridor plin cu camere pe ambele părţi...zăresc o ușă intre deschisă, așa că merg spre ea curios să văd dacă e persoana pe care o caut e în spatele ei.