Trecutul unui demon

Capitolul 17

Stau la masa din bucătărie și îmi mănânc cerealele. Aud pașii tatei cum vin din sufragerie și sar instant ca arsa de pe scaun ca să îi pun omleta în farfurie. Îi zâmbesc cat de drăguț pot și îi trag scaunul. Nu, nu m-am tâmpit dar vreau sa scap, sau cel puțin să mai scad din pedeapsa de seara trecută asa ca ce e mai la îndemână decât să mă port ca o fiică responsabilă și respectuoasă...bla, bla,bla...
Se uita nedumerit la mine și cred că nu știe cum să reacționeze la schimbarea mea de spirit.

-Neața! Tonul meu de fetita proasta mai ca îmi provoacă greata. Nu îmi vine să cred că mă înjosesc asa pentru o pedeapsă, dar dat fiind faptul că timp de 3 săptămâni nu am voie sa ies din casa ma seaca. Nu că aș fi eu o tipa care iese prea des dar tata sigur o sa îmi cronometreze și minutele în care trebuie sa ajung acasă asa ca nu pot să mai merg nici cinci minute la orfelinat fără să facă crize, astfel trebuie sa fac tot posibilul sa ma mai slăbească din ochi.

-Neata... De ce ești așa bine dispusa și amabila?

-Pai știi că eu te apreciez mult tăticule si...

-Ok, unde vrei sa ajungi cu asta? Știu bine ca tu ma "apriecezi" de cele mai multe ori când vrei ceva care sa merite aprecierea ta.
Cred ca îmi miroase planul și asta îmi cam taie din fericirea și amabilitatea falsa pe care vreau sa o induc.

-Eu? Asa ma cunoști tu pe mine tata? Vad ca nici când vreau să fac ceva pentru tine nu e bine...

-Scumpii...știi că te apreciez și mai important te cunosc prea bine încât să nu îmi dau seama ca mica mea prințesă nu e amabila cu bosorugul de "ta-su " fără motiv..

-Nu-i adevărat! Mă apăr ca un copil de cinci ani care a fost prins cu mana în borcanul cu bomboane.

-O serios? Deci nu vrei să scapi de pedeapsa de aseară ,nu?

-Haide tata.... nu mai am 5 ani ca sa nu pot sta putin fără să îmi păzești tu fundul.

-O sa trebuiască să îţi păzesc fundul și când o să fi de vârstă mea după cum te cunosc eu pe tine.

-Exagerezi! Nu ti-am dat motiv sa te îngrijorezi deși tu continui sa îmi urmărești fiecare miscare. De ce nu ai încredere?

-Draga, nu intelege greșit... Am încredere dar ești fata și sunt o grămadă de nenorociti care te pot pandii pe la colturi noaptea. Vreau sa te protejez cât de mult pot.

-Devi sufocant !

-Asta e treaba mea.
Nu pot să înțeleg cum de nu poate lăsa pentru cinci secunde ironia lui imbecilă deoparte ca să vorbim serios.

-Măcar scutește-mă de pedeapsa!

-Nu te gândi că scapi pentru ca ai venit târziu ieri fără să îmi spui măcar.

-Haide....

-Nu mai încerca.

Pufăi nervoasa și dau să ies din bucătărie dar înainte îi iau farfuria cu omleta din faţa chiar înainte să poată baga în gură.

-Ce faci?!

- Pai dacă eu nu ies din casa nici tu nu pui gura pe omleta! Urlu în timp ce fug spre ușă de la intrare.

Ajung la școală aproape dându-mi sufletul lângă poarta pentru ca bineînțeles am pierdut autobuzul pentru nenorocita aia de omleta.
Intru pe poarta și în faţa îl văd pe Luke cum se cearta cu ...John. Când îl văd un gram de frica trece prin mine, amintindu-mi de ultima "întâlnire" cu el. Îmi dau parul de pe ureche ca un liliac cu super puteri în speranța că aud mai bine...

-Asculta, dacă te apropii cumva de ea iti rup picioarele și te bat de nu o sa mai apuci următoarea zi în scaun cu rotile!

- Nu îmi spui mie ce dracu sa fac! Daca vreau sa o fut în baie până îi s-ar capacele o fac pentru ca asa vrea eu și tu nu o sa te bagi pentru ca ești sub papucu meu, clar ?!

Luke îl ea pe John de tricou și e gata sa îi zboare un pumn în maxilar din clipa în clipa.

-Dacă nu ai vrea să afle tot ceea ce ia-i făcut mai bine ti-ai lua degetele de pe tricou pana nu ti le tai jos , Johnson!
John se smuceste și îl imbranceste pe Luke .
Amândoi stau fata în fata și sunt gata se se omoare intre ei fără pic de retinere după privirile care și le arunca unul altuia.
Despre ce mama naibii vorbesc...? Luke e vizibil nervos și cred că nu l-am mai văzut așa în viata mea.
Îi aud din nou voce prietenului meu și îmi fixez din nou atenția pe discuție.

-Nu ai îndrăznii sa îi spui nimic.
Îi mârâie Luke în faţa...

-Încerca-mă ,Johnson!
John îi scuipa în faţa cuvintele în timp ce trece pe lângă el , dându-i un cot în umăr.

Stau sa îl urmăresc pe Luke care pleacă și el nervos în cealanta directie. Despre ce vorbeau oare, sau despre cine? Ies de după copac și întru in școală ca sa ii cer niște explicații prietenului meu cel mai bun dar nu îl văd pe nicaieri. Discutia de adineauri a fost dubioasa rău și din câte am înteles John îl are la mana cu ceva, și eu bineînțeles că o să aflu cu ce și despre cine vorbeau. Clopotelul sună și trebuie sa intru la ore.

*********După ore***************

Ies din clasa abea mai putând să mă târăsc pe picioare... Dau să ies din curtea scolii când o văd pe Maia cum se poziționează în faţa mea cu un zâmbet larg.

-Hei!

-Buna...

-Ce mai faci, Alex?

-Supraviețuiesc , tu?

-Pai sâmbătă e o petrecere super mega mare și mă gândeam să mergem amândouă.

-Oricât de tentant ar fi sa imi petrec câteva ore prețioase din viata cu niște prosti beţi mangă , o sa zic pas...

-O haide, o sa ne distram !

-Chiar dacă aș vrea nu pot ..sunt pedepsită.

-Ce ai făcut?

-Am ajuns târziu acasă... Numai dupa ce spun conștientizez cat se nașpa a sunat asta...

-Pai și cât timp te-a pedepsit?

-3 săptămâni

-Doamne! Cati ani crede ca ai, 13?

-Mda... tata poate fi asa imposibil de protector.

-Și nu poţi să îl convingi? Adică , totuși ai aproape 18 ani și nu poate sa te tina încuiată în casă pentru tot restul vietii.

Nu pot să o contrazic, Maia are dreptate m-am saturat ca tata să mă trateze ca pe o amărâtă care nu e în stare să se protejeze de una singură. Nu mai sunt fetita aceea mica și credulă care eram o data și ar fi cazul sa ma lase sa mai respir și eu.

-Ști ce...o sa vin la petrecere.

-Ieii...abea aștept! Maia ma i-a în braţe și începe să sară ca un iepure șchiop. Nu înțeleg cum poate fi asa fericita si zâmbăreață toată ziua..

O salut și plec spre casa ca sa nu întârzii.... Deja căldura începe să crească considerabil și simt cum mie tot mai greu sa merg pe propriile picioare.

Ajung insfarsit acasă și constat că m-am grăbit de geaba. Tata nu e acasă și mă miră asta ...adică puteam sa bag mana în foc că o să mă aștepte în pragul ușii cu privirea în ceas.
Urc la mine în cameră și mă trântesc în pat visând la ....