Trecutul unui demon

Capitolul 36

Îmi ridic faţa spre ochii înghețati care deja îmi priveau verdele alor mei aprins de la surprindere cat și de la simpla lui prezenţă.

-De ce nu răspunzi la telefon pisicuță? intonaţia pe care o folosește, cel putin pentru mine mi se pare perversa parca căutând sa mă pedepsească? Clar mi-am pierdut prezenta de spirit.

Fără ai da un răspuns, îmi îndrept atenția spre Maia care efectiv se uita la noi ca la o statuie nezicand nimic și știu ca e într-o stare de soc acum pana se v-a trezii, apoi o să înceapa cel mai probabil să urle.

-Aiden ea nu știe că...
Brunetul meu privește și el spre Maia care e înghețată pe scaun, întinzându-i o mana pentru a face cunoștință.

Prietena mea însă își mișca numai palmele în aer în fata lui încercând să vadă dacă e real sau nu.

-Tu... tu ești, adică ești chiar el, adică el e tu și...o Doamne! Blonda privește de repetate ori când la revista când la Aiden și ocazional la amandoi.

-Aiden Moore. Spune așezându-se lângă mine pe scaun sub privirile amândurora.

-Doamne... tu, adică îmi explică cineva ce naibii? Sunt la cameră ascunsa ! Ești un actor care seamănă leit cu bunăciunea asta, nu?

Eu nu mă mai pot stăpânii și încep sa râd ca o bezmetica în timp ce iubitul meu mă întreabă din priviri dacă blonda din faţa lui e nebună.

-Din cate știu actor nu sunt.

-Maia despre asta vroiam sa vorbim. Eu și Aiden...

-Sunteți împreună! Exclama tare făcând din nou câţiva oameni sa se uite la noi.

-Shhh... Mai încet!
Incerc să îi fac semne ca să se așeze din nou pe scaun.

-Nu pot să cred! Tu esti ea?
Mă întreabă arătând cu degetul spre poza. Iar tu ești el?

-Da. Șoptesc privindu-l pe Aiden care clar e și el amuzat de reacția blondei.

-O Dumnezeule adică ce tocmai am vorbit de... Cum s-a întâmplat asta? De ce nu mi-ai spus!?

-E o poveste lunga si...

-Pe care o să i-o spui altădată pentru ca acum trebuie să plecăm. Mă întrerupe serios Aiden.

-Unde?

- Iti explic pe drum. Mi-a părut bine să te cunosc. Mă prinde de mana ridicându-mă odata cu el de la masa sub ochii încă bulbucați ai Maiei ridicându-mi totodată plasa cu rochia de pe spătarul scaunului.

-Te sun mai târziu Maia! Iti explic tot, jur. Încerc să strig odată ce sunt trasa de mana spre ieșire.

Merg prin parcarea subterană căutând mașina până să văd un BMW i8 superb deschis de Aiden.

-Câte mașini ai omule? Întreb absorbita de eleganta care i-o oferă negrul lucios masinii.
Când aveam cam 14 ani știu ca trăind cu tata în casă am învățat câte ceva despre mașini , neavând de ales.

-Îndeajuns încât să îmi recuperez pisicuța din oraș cat să nu fiu recunoscut de ziariști pentru ca ea nu e în stare sa răspundă la un telefon.

-Să nu fi recunoscut de ziariști cu o masiană de 130.000 de dolari, nu? Chiar știi să fi discret. Zic ușor iritată încercand să deschid portiera care e clar mai scumpa și inteligenta ca mine. Vede că sunt prea proasta ca să pot deschide o afurisita de ușă, își poziționează palma peste a mea sincronizandu-mi mana în a i-o urma pe a lui în timp ce ridicam amandoi ușa.