Trecutul unui demon

Capitolul 58 - Runda de box?

Am urcat in masina din simplul fapt ca asta era cam singura opțiune pe care o mai avem ca Aiden sa nu il pocneasca.

Ma jucam cum brățara de la el indiferenta, venindu-mi atat de rare sa mi-o smulg de pe încheietura mâinii.

Eram aproape convinsa ca o sa înceapă în orice moment sa spună ceva dar pur și simplu pornise mașina, tăcând.

-Dă-i drumul... Spun încet. Deja chiar nu mai îmi pasa dacă începe pentru a suta oara sa tipe la mine.

-Nu vreau sa vorbim pentru ca dacă o sa ma determini sa deschid gura acum, probabil ca iti voi spune lucruri pe care o sa ajung sa le regret eu, cat și tu.

-Deja regret mare parte din ele asa ca poți sa îți dai drumul. Mormăisem încet.

Eram aproape sigura ca o sa înceapă sa vorbească însă face exact contrariu. Privisem discret în oglinda șoferului ca sa vad cum buzele îi erau strânse într-o linie dreaptă, iar mana dreapta ii era încordată atat de tare pe volanul mașinii încât tendoanele degetelor erau neobișnuit de accentuate.

-Mergem acasă. Nu mai am chef de nimic. Spune din senin. Tonul nu ii era de loc unul iritat, ba din contra, își schimbase totalmente atitudinea în mai puțin de 5 minute.
Bipolar... Bipolar pana în măduva oaselor lui însă nu am nici cea mai mica inițiativa sa răscolesc în asta acum.

-Bine. Spun lejer și sec.

**

Intrasem în casa fără a ne adresa nici cel mai mic și neînsemnat cuvânt, semn sau gest mărunt. Pur și simplu nici unul din noi nu avea rezistenta sau 'debilitatea psihica' sa mai deschidă gura.
Ma sprijinisem de peretele alb pentru a putea sa îmi scot pantofii din picioare. Aiden trecuse pe lângă mine un metru, scoțându-si sacoul de un bleumarin închis, și trântind materialul pe canapea.

-Nu vreau sa mai pui piciorul în casa aia, bine? Îmi ridicasem privirea o secunda spre el. Nu ma privea în ochi. Nu a ridicat tonul la mine însă tonalitatea timbrului sau ma îngheța mai mult decât încercam sa fiu deja.
As fi vrut sa ii țin piept? O da, vreau sa fac asta dar nu însemna că și o voi pune în aplicare ca de obicei ... Nu am sa o fac pentru ca am obosit. Sunt obosita și sătulă.

-Bine. Îmi ferisem privirea de a lui chiar când și-o ridicase el. Dacă asteapata sa protestez... Nu mai am energie ca sa o fac.
Trecusem cu indiferenta pe lângă, îndreptându-ma spre dormitor dar înainte sa urc scările ma oprisem o secunda.

-Nu vreau sa dormim în aceeasi camera, bine? Îl lovisem cu aceeași întrebare idioata.

Nu ii așteptase răspunsul pentru ca deja nu ma mai interasa, urcând pe vârfuri spre camera unde aveam sa dorm în noaptea asta.

**

Ora 00:49

Ma ridicasem automat în fund, treacandu-mi mâinile prin par.
Transpirasem în timpul somnului, ma trezisem pentru a cincea oara cu gatul uscat și nici măcar nu puteam sa adorm calumea.
Simțeam golul de lânga mine și nu pot sa neg dar, deșii teoretic sunt certata cu el, as vrea sa îl simt lângă mine.
Degetele mi se jucau neliniște pe genunchi, în timp ce ma gândeam dacă ar fi bine sa o las eu balta, sa fiu deșteaptă și sa cedez eu prima de dragul inteligentei și maturității de care vreau sa dau dovada.
Sunt orgolioasa și încăpatanata? Da, dar justificat.
Nu are nici un sens dacă ne comportam ca doi copii, dacă eu personal ma las măcinată de frustrarile pe care ar trebuii acum sa le rezolv cu calm și raționament.
Aiden greseste...greseste mult dar poate dacă o sa înțeleg unde greșesc eu în toată treaba asta, sper ca o sa pot determina și ceva din el sa ma urmeaze.