Trecutul unui demon

Capitolul 25

Ies pe poarta principala a scolii însă nu îl văd pe Aiden nicăieri asa ca îl aștept chiar unde ma lăsat azi dimineață, într-un loc mai retras de privirile celorlanti. Sigur Kanses o sa scormonească tot felul de porcarii la adresa mea și nu vreau să și aibă "film la camera". Mă așez confortabil langa un copac și îmi arunc ghiozdanul neglijent tot pe acolo, inchizandu-mi ochii câteva clipe. Simt cum cineva se așează lângă apoi ii vad faţa lui Luke care e la câtiva centimetrii de a mea.

-Ce faci?

-Ma bronzez la umbra, tu?

Aud rasul colorat al prietenului meu și un mic chicot îmi scapă și mie. De când aveam 7 ani a rămas cu același ras molipsitor care automat ma face si pe mine să râd ca isterica.

-O caut pe Emily dar vad ca am dat de tine. Pe cine aștepți?

Am vrut sa îi răspund dar atenția mi-a fost distrasă de o umbră care mi-a blocat toata lumina soarelui.
Sar in sus ca arsa când îl văd pe Aiden cum sta în faţă mea și a lui Luke care acum probabil se uita ca un bostan la amândoi.

-Hei. Îmi scapă din gura înainte să îi observ faţa vizibil încruntată a lui Aiden.

-Bună. Mă uit în ochii brunetului de lângă mine care de la albastrul inghetat obișnuit și-au schimbat noanta într-un albastru cu o tentă de negru. Privirea lui îl analizează cu ură parca pe Luke și simt cum atmosfera se tensioneaza numai în câteva secunde ca un elastic care e gata sa cedeze.
Încerc să fac dialog când văd că și prietenul meu cel mai bun începe să își schimbe privirea într-una criminală.

- Aiden, el e Luke. Luke, el e Aiden.

-Îmi pare bine de cunoștință. Luke îi întinde mâna lui Aiden iar el îi răspunde spre ușurarea mea parca in slow motion , dar apreciez ca îi răspunde.

Spre surprinderea tuturor își încolăcește braţul în jurul taliei mele apropiindu-mă mai tare de el.

-Mergem, iubito? Cred că și faţa mea cat și a lui Luke sunt pierdute pe undeva prin iarba la apelativul care i-a ieșit din gura fără ca măcar să mă privească. Îmi ia câteva secunde să constat că vorbeste cu mine, apoi mă uit la faţa prietenului meu care cere o explicație din priviri.

-D-da. Vocea mi-a rămas efectiv în gât și cuvintele abia dacă mai puteau să iasă.

- Alex...

-Îţi povestesc mâine. Asta fiind spuse, sunt efectiv trasă de talie și întoarsă cu spatele la Luke.

Intru în mașină și odată ce închid ușa în urma mea, pornește în tromba.

-Cine era? Vocea lui rece răsună în mașină dar fără a-și întoarce privirea spre mine.

-Luke e un...

-Fost iubit? Încep să râd atunci când aud întrebarea lui și în cap mi se aprinde un beculet. Oare se comporta asa pentru ca e.... gelos?
Dacă da as putea sa ma joc putin cu nervii lui.

-Te interesează? Folosesc un ton mai pisicos ca să îl chinui mai mult.

- Nu te juca...

- Ca altfel ce ? Îmi apropii gura mai tare de urechea lui și încep șoptesc provocator.
Mașina se oprește brusc iar mana lui dreapta se infige cu forţă în coapsa mea făcându-mă instant sa scot un geamăt înfundat.

-Că altfel o sa îti predau o lectie de chimie interesanta pe banchera din spate și cum esti singura mea eleva o sa fie foarte probabil sa fac și practică pe tine dacă mă aţâţi.
Îsi îndepărtează gura de a mea închizandu-mi gura.