Trecutul unui demon

Capitolul 28

Alex P.O.V.

-Nu mai pun niciodată piciorul într-un aeroport! Urlu furioasa înainte să intru în casă.
Am stat 10 ore cu tata pana i-a plecat avionul si acum știu sigur că nu o sa vreau vreodata sa lucrez în aviatie. Pe bune totuși, 10 ore! Puteam la fel de bine să mă înscriu la un maraton de alergat... pana în Rusia

Îmi arunc geanta neglijent pe podea și aștept să mor din cauza dureri de picioare pana sa ajung în vârful scărilor dar nu se întâmplă așa că mă bag direct în duș. Vreau să mă relaxez putin sub jetul cald de apa care îmi mângâie fiecare părticică de piele.
Îmi aud telefonul sunând în cameră dar sunt prea obosita ca să răspund așa că ies din duș chiar înainte ca apelul sa se închidă , trantindu-ma în patul meu comod și cald. Vreau să adorm dar creierul nu e de-acord cu mine și prin cap îsi fac loc numai fragmente din întâlnirile mele cu el. E atât de ciudat și complicat totul... atingerile lui sunt atât de influente încat tremur toată numai când îi simt respirația aproape de mine, când ii simt buzele moi cum ma conduc și îmi induc o stare euforica de placere ca un drog pe care ajungi sa îl dorești mereu lângă tine dar care nu e în totalitate al tău. Se ferește parca sa ma atingă, sa ma sărute intr-un anumit fel deși vad ca vrea asta.
Parcã e lipsit total de emotii, parca e o stana de piatra care nu manifesta nici un sentiment si îmi e imposibil sa îl citesc. Pe de altă parte mie numai prezenţa lui îmi înţeţoseaza gândirea și îmi ofera o nesiguranță pe propria-mi persoana care compensează cu siguranţa oferită de el ,asta ma face atât de vulnerabilă și nesigura pe mine. As vrea sa știu ce gândește...ce ascund ochii lui reci ca gheaţa care mă cutremura numai cu o singura privire și care îmi inundă întreaga mea fiinta.

Renunţ la gândurile mele in favoarea oboselii care mă copleșește rapid. Clipesc de doua ori și cad automat într-o stare de inconștientă....

Mă trezesc în pătuţul mic și incomod, privesc pierdută în jur peretii care purtau acele culori spălăcite cu tente maronii, vechi. Tresar când aud bufnituri puternice de jos și cobor din pat cu frica. Îmi pun piciorul mic pe podeaua rece și robusta , retragandul usor din cauza frigului. Bufniturile continua îndemnându-ma sa merg cu pași mici și tremurânzi spre ușa camerei mele. Cobor incet treptele care scartaiau și la cele mai fragile mișcări și încerc să nu rămân paralizata în loc din cauza fricii care mă copleșește din cauza sunetelor și a întunericului înspăimântător intrat în casă odata cu căderea noptii. Ajunsa la baza scărilor simt cum inima îmi tresare odată cu întreg corpul aduci când aud din nou o lovitură puternica. Fug spre o camera cu usa întredeschisă chiar dacă nu știu de ce și cum mă las numai purtata de instict și alerg cat ma ţin picioarele pe coridorul interminabil , atrasa de o siguranță venita din spatele acelei usi.
Intru incet în cameră apoi intr-o clipa toate sentimentele acelea groaznice si atât de cunoscute imi reintra în minte odată cu imaginea mamei care zace pe pat cu ochii aceea goi fără pic de emotie aţintiţi spre mine. Un singur urlet imi iese printre buze exprimând toata frica, agonia, durerea și groază pe care o simt odată cu șuvoaiele de lacrimi care curgeau necontrolate peste baza obrajilor mei palizi.

Inima îmi bate într-un ritm alert iar imaginile acelea imi circula din nou prin minte făcându-mă să imi infasor corpul mai tare in plapuma. Plâng, plâng în hohote si simt cum o durere puternica de cap aprope ca ma doboara intr-o inconștientă și bezna totala care ar fi fost mult mai buna decât asta... Sunt sătulă de toate coșmarurile, de toate noptiile în care nu pot dormii și mă trezesc tipand cu aceea scena nenorocita și blestemata care se derulează fără sfârșit, chinuindu-mă pana o sa ajung eu însă-mi cu mama... Clachez, nu mai pot sa trăiesc cu coșmarurile astea aproape noapte de noapte, ani la rand fără să nu simt cum îmi pierd mințile la fel cum am pierdut-o pe ea.
O vreau din nou lângă mine, să îmi ofere din nou blandete și dragoste , sa știu că e acolo pentru mine însă tot ce primesc in schimb sunt nenumărate coșmaruri cu aceea noapte.