Trecutul unui demon

Capitolul 49

DEDICAT LUI : @Madsfly26 (sper sa îți placa) :* <3

Eram dărâmata...ochii au început sa îmi cedeaze din cauza plânsului iar capul deja simțeam ca nu o sa îmi mai reziste, pleznind în orice moment.
Vroiam sa ma ridic de lânga tocul ușii însă nu puteam. Podeaua ma trăgea în jos într-un mod josnic.
Am stat ore întregi, prelinsa pe ușa de la intrare a casei mele, plângând ca un copil neajutorat.
'Ești asa o idioata... ', îmi repetasem de zeci de de ori pana acum. Încercam sa înțeleg... chiar dacă nu îmi trebuia nici o explicație jalnica, încercăm sa înțeleg de ce?!
Nu mi-a luat mult.... răspunsul a venit de la since ' Poate dacă îl lăsai sa te... ' chiar și mintea mea își bătea joc de mine într-un mod brutal.

' Nenorocit mincinos și facă suflet! ' țipasem la tavan, lovind cu pumnul în ușă. Scancisem automat odată ce durerea fizica compensa puțin cu durerea sufleteasca.

Îmi aud telefonul sunând la un metru de mine, amintindu-mi ca îl arucasem pe jos acum ceva timp.
Încercasem sa îmi dau parul de pe fata care mi se lipide de piele din cauza lacrimilor. Ma întind după mobil ca sa vad un număr pe care nu îl cunoșteam. Nu vroiam sa răspund dar cu ultima fărâmă de energie am apăsat pe butonul verde din nu știu ce motiv.

-Da? Abia dacă ma puteam abține sa vorbesc coerent și sa nu cedez.

*
Intru ca o disperata pe ușile spitalului nepasandu-mi de nimic altceva. Dumnezeule mare dacă a pățit ceva?
Abia dacă mai ma puteam susține pe propriile picioare dar chiar și asa aproape ca o luasem la fuga spre o asistenta.

-Scuzați-mă! Stric din celalalt capătat al coridorului. Ii mulțumesc mintal ca se oprește privindu-mă ca pe o nebuna. Ma apropiasem de ea rapid, încercând sa trag aer în plămâni.

-Cu ce te pot ajuta? E clar ca ma considera o dezaxata dar nu mai am aer destul ca sa vorbesc.

-Am..caut... caut salonul lui Luke Johnson. Leg cuvintele într-un târziu.
Femeie se uita cu o moaca sictirita la mine și superioara astfel încât sa reușească sa ma enerveze.

-Ești ruda cu el? Îmi venea sa explodez dea binelea.

-Nu, sunt o prietena.

-Atunci nu ai ce cauta acolo. Îmi pare rău. Luasem foc dea binelea când o auzisem dar când am văzut cum își flutura unghiile alea roșii de centurista în fata mea făcându-mi semn sa plec, pot spune ca tot ce am ținut în mine a explodat.

-Asculta aici, am avut o zi de rahat oricum. Mi-am prins imbecilul și gunoiul pe care acum 5 ore îl numeam iubit cum ia băgat limba în gat alteia, am mers pe jos pana acasă rupându-mi un toc, când vroiam sa îmi plâng și eu de mila ca o neajutorata demna de compătimit am fost sunata ca sa aflu ca cel mai bun prieten al meu e în spital și sunt uda pana în chiloți pentru ca nenorocitul care m-a adus aici cu mașina nu a vrut sa parcheze în fata spitalului! Spune-mi naibii unde e salonul ala nenorocit dacă vrei sa ramai cu unghiile alea de menajera ieftina intacte! Tip la ea gata sa ii aplic și una. De obicei îmi calculez cuvintele purtând un respect parțial persoanelor mai învârtă decât mine chiar dacă sunt 'dificile' însă de data asta nu ma mai puteam stăpânii. Se acumulasera prea multe și simt problemele cum ma ataca din toate pârtile fix acum când am nevoie de liniște și pace ca sa ma adun.

-A doua ușa pe stanga. Răspunde rapid fără sa mai comenteze.

Mormăi un 'multumesc' până să ajung în fata ușii.
Trag aer adânc în piept și îmi șterg ochii înainte sa intru în salon ca sa îl vad pe Luke.
Ma apropii de pat, deja înghețand instant când ii vad capul bandajat și piciorul în ghips.