Trecutul unui demon

Capitolul 43

Privesc ceasul de pe noptiera care abia indica ora 9. Îmi simt ochii arzând din cauza lipsei de somn si a plânsului aproape permanent zilei precedente, iar câțiva junghi îmi ataca gatul deja și el inflamat.
Din reflex îmi întind mana spre partea cealaltă a patului, însă e goala. Îmi trec degetele prin smocul ciufulit de par care mi s-a format în timpul nopții de la foiala permanenta.

Când ajung în baie sunt scârbita de propria fata. Ochii îmi sunt roșii și umflați, iar cearcănele de sub ei nu cred ca le voi putea masca nici cu un tub întreg de fond de ten dar sunt mai preocupata de staria mea interioara jalnica decât de aspectul fizic.

După ce încerc sa ameliorez oboseala și cearcănele ma mai privesc o data în oglinda cu scârbă. Îmi venea sa ma lovesc pe mine din cauza lui.
Ma gândeam la fiecare 'te iubesc' pe care nu ar fi trebuit sa îl spun niciodată pentru ca nu merita.
Fiecare cuvânt spus de el îmi confirmase frica și durerea de care am vrut sa ma feresc pana acum.
Îmi era teama ca dacă ajung sa deschid subiectul 'noi' o sa ajungem într-o situație de genul.
Nu ma ajuta cu absolut nimic faptul ca aseară a venit sa își ceara scuze pentru ca oricum nu are de ce sa o facă. Probabil a crezut fiecare cuvânt spus fără pic de tragere de inima.
Are dreptate...eu nu sunt pregătită încă de a renunța și poate ca da, sunt încă un copil dar nu o sa îmi încalc principiile pentru el.
Nici măcar nu are o fărâmă de sentiment în corpul ala încât sa vadă ca ma răneste de fiecare data, ca fiecare cuvânt spus de el la nervi pentru mine e ceva ce ma poate rănii direct în suflet. Dar pana la urma cu dracu ii pasa?

Deschid ușa camerei și dau nas în nas cu Nicolas. Ii analizez pijamalele care constau într-un tricou negru, simplu și o pereche de pantaloni scurți de aceeași culoare dar parca ochii îmi pica pe el, în timp ce creierul se gândește constant la cearta de aseară.
Privindu-l încerc sa îmi dau seama dacă ma manipulează sau chiar nu vrea sa ajung rănită. Slabe șanse din partea unuia ca el... Ce e în neregula cu idioții ăștia doi?!
Încerc sa o iau în fata fără ai da nici măcar un salut. Sunt prea obosita psihic și fizic ca sa mai ma sinchisesc sa fiu politicoasa.
Încercarea mea de al evita da greși pentru ca se poziționează în dreapta mea în timp ce coboram scările.

- Știi, ieri puteam sa jur ca tu și Aiden împărțiți o singura camera.Probleme în paradis? Ma întreabă rânjind.

-Acum ca ți-am văzut moaca de dimineață chiar sunt. Îngam iritata luând-o înainte.

Ajung în bucătărie cu prezenta lui Nicolas în spatele meu și a lui Aiden pe un scaun în fata mea. Ma simt încolțita, rănită, obosita, sătulă...nici nu vreau sa mai privesc în jurul meu dar am făcut-o când i-am observat pe Gloria și pe Richard. Oamenii ăștia nu merita un scandal 'matinal' așa că pur și simplu le dau un bună dimineața încet. Vreau sa ma așez la masa, Aiden trăgându-mi cu o mana de scaunul poziționat în dreapta lui, însă privesc câteva secunde ca mai apoi sa ocolesc scaunul și sa ma așez în capătul total opus al mesei fata de el.
Încep sa îmi plimb furculița absenta prin farfurie, cu greu ținându-mi ochii deschiși.

-Pari foarte obosita, draga. Nu ai dormit bine? Tonul grijuliu al Gloriei ma îndeamnă sa scot un mic zâmbet forțat ca mai apoi sa îl privesc pe Aiden , deja el analizând-ma minuțios.

-Am adormit cam târziu azi-noapte. Spun simplu. Cred ca părinții lui au observat gestul meu distant fata de Aiden dar ma bucur ca păstrează discreția.

Nicolas se așezase lână mine, ca și cum nu putea sa ma enerveze mai tare.

-Și mai nou cuplurile dorm separat? Ii aud vocea lui Nicolas, dar când ridic privirea o vad pe femeie cum îl împunge cu cotul pentru a tăcea.

-Nu cred ca te privește asta. Aiden ii răspunse iritat. Eu numai încercam sa mențin un contact vizual cât mai redus cu el.

-Și... Alex tu parca o sa împlinești 18 ani în câteva săptămâni, nu? Aș fi vrut ca nenorocitul de Nicolas sa tacă din gura dar vad ca ii place sa ma distrugă mai tare decât sunt deja.