Trecutul unui demon

Capitolul 13

Alex P.O.V.
Ochii ni se intersectează și electricitatea privirilor noastre se conectează. Privesc albastrul intens care mă săgetează pătrunzător.
Seriozitatea și postura lui sobră ma fac sa îmi las automat capul în jos într-un gest de lașitate care mă omoară. Nu știu de ce sunt atât de intimidată ... pana acum îmi priveam " dușmanii" în moaca fără pic de jenă, ba chiar eu eram aia "intimidantă".
Doua degete mari îmi cuprind delicat bărbia obligandu-mă sa îi privesc dinou chipul. Ochii lui căutau parca ceva în mine dezgolindu-mă total de curaj și tupeu. Își mută mâna mare spre un fir rebel care mi-a scăpat neatent pe fata și mi-l pune lent și grijuliu după ureche. Mă înrosesc instant si sper ca nu observa ce efect handicapat are asupra mea.

-Comandam? Vocea lui ferma și calmă ma face sa revin cu picioarele pe Pământ .

-Amm....sigur.
Aiden face un semn suptil cu mana iar un chelner vine în următoarea secundă spre noi cu pași repezi.

- Buna seara , ce ati dori sa comandati domnule Moore?
Se pare ca acest Aiden Moore e un om destul de important având în vedere că ospătarul e rosu ca păstârnacul la faţa de emoție și îi știe numele de familie.

Aiden ma atintește cu privirea brusc iar eu ma fac "tovarășa " cu ospătarul împărțind aceeași fată de sfecla.
Văzând probabil ca tac ca proasta îmi dă de înteles sa comand eu prima.

- Ce dorești să comanzi?
Chelnerul se uita la cel care mi-a adresat întrebarea și apoi la mine, probabil așteptând un răspuns.

-Pai... as vrea o salata și un suc de portocale.

Bărbatul ridica o sprânceană în semn de nemulțumire, probabil și îl privește pe ospătar, fata lui schimbând ușor noanta într-un mov deschis. Era aproape amuzant dacă nu eram și eu în aceeași situație imbecilă. Săracul cred ca e chiar mai speriat decât mine și nu cred ca vreau sa știu motivul....vocea bărbatului răsună din nou făcându-mă pe mine cat și pe chelner să tresărim deodată și la comandă.

-Nu cred ca o salată tine de foame asa ca mai comanda ceva.

-Defapt sunt vegetariana.
Se uita atent la mine parcă nemulțumit de răspuns și mă încordez ducându-l cu privirea.

-Pai schimba asta ...cat o sa stai cu mine trebuie să mănânci mai consistent.

Deodată tupeul îmi revine instant odată cu niște nervi.. Cum să îmi zică să "schimb asta" ? Nu sunt un câine care reacționează la comenzile stăpânului...

-Sunt vegetariana de când mă știu și nu schimb asta ca vrei tu, clar?
Inima îmi bate mai tare ca de obicei dar mă bucur că am prins curajul dinou care îmi fierbe acum prin vene.
La spusele mele ospătarul scapă carnețelul pe jos, șocat cred de răspunsul meu fata de individul "important" care sta ca stâlpul pe scaun.
Aiden își arcuiește gura într-un zâmbet al naibii de sexy dar totodată și înspăimântător .

-Eu vreau sa comand o friptura în sânge și un vin rosu.
Chelnerul da din cap aprobator și aproape cade ca lemnul în drum spre bucătărie.

A schimbat subiectul și asta mă bucură într-un fel dar ma și enervează. Nu o sa îl las să îmi intre în cap și să se joace cu mine. Nu știu ce are de gând dar știu sigur că urmărește ceva și ar fi bine să nu mă mai port ca o tembelă bleagă și să mă tin tare pe poziții pana nu tâmpesc de tot aici.

-Cu ce te ocupi? Mă trezesc întrebând ...

-Nu știi?

-Ar trebui?

-Pai am mai multe afaceri în imobiliare precum și mai multe firme pe întreg globul.

-Nu ești cam tânăr pentru asta?