Trecutul unui demon

Capitolul 79 - Sfârșitul e un nou început?

Buzele lor se completau cu dorință. Mâinile lui Nicolas ajunseseră în părul șaten, trăgându-i capul blând dar doritor mai aproape de gura sa.
Și-o doream atât de tare pe Alex încât nu-și putea abține nici o clipă focul ce-l aprindea din cap până în picioare. De fapt și de drept, nici nu se chinuia să o facă. Voia să-i recâștige iubirea, voia mai mult ca orice dragostea micuței șatenei, cel puțin momentan. Râvnise timp de mai bine de trei ani la ea și acum avea însfârșit șansa să își hrănească măcar puțin aceea dorință nebună de a obține afecțiune din partea ei.
Alex era pierdută în amintiri, fără să-și asume pe moment responsabilitatea sau să-și ducă măcar puțin gândul spre Aiden. Amândoi se lăsaseră duși de impuls, zvâcniri de moment, aminti și sentimente nestinse de trecerea anilor. Erau pionii timpului. Totuși, ea simțea obligațiile morale mai mult decât el. Alex uitase aproape complect de copilul pe care îl poartă în pântec. Acel copil ce îi aparținea bărbatului căruia jurase în nenumărate rânduri iubire, iar acum acțiunile ei cădeau în mrejele trădării și infidelității. Conștiința fusese acoperită cu un văl primejdios, ce ascundea numai o iluzie deșartă.

Nicolas nu se mai putea abține și, fără nici o obligativitate sau mustrare de conștiință, îi strânse în palme fesele. Alex gemuse, simțindu-i buzele de-a lungul gâtului său. Mâinile lui ferme începuseră să se strecoare cu dorință pe dedesubtul bluzei ei. Senzațiile plăcute pe care amândoi le simțeau erau în mare alimentate cu o dorință greșită și lacomă.
Mâinile lui Nicolas se strecuraseră pe dedesubtul hainelor până la capsa sutienului, dând să o desfacă ușor.
Totuși, ghidată de un ultim fir etic ce-i alarmase slab instinctele, Alex se trezise puțin la adevărata realitate.
Își deschisese ochii, privindu-l pe bărbatul frumos dar ce fusese străin inimii sale atâta timp.
Realitatea o plesnește brusc peste ochii atunci când realizează în ce punct a ajuns. Imediat, Alex constatase că mâinile ce-i mișunau pe pielea înfierbântată nu erau ale lui Aiden.
Mintea îi reamintise brusc că ce face este extrem de greșit, că e însărcinată cu bărbatul iubit iar ea se lăsase pradă inconștienței și unei atracții momentane. Vinovăția, frica și loialitatea se puseseră la timp în funcțiune încât să-i reanimeze conștiința. Nu era în stare să-l înșele pe Aiden, nu era în stare să lase alt bărbat să o atingă până la capăt inafară de tatăl copilului ce-l purta în pântec. Nicols avea o influență sufletească evidentă asupra ei dar, din fericire, nu îndeajuns de mare ca ceea pe care Aiden o are peste întreaga ei ființă.

-Nu e bine... Alex mormăie, în timp ce Nicolas cobora cu săruturile în decolteul bluzei sale, gata să-i desfacă capsa sutienului.

- Îți dorești asta la fel de mult ca și mine. Îi șoptise înapoi, continuând. Alex se încruntase adânc, simțind că face o greșeală. Începea din ce în ce mai tare să iasă din starea plăcută.

-Aiden... Nu-i pot face una ca asta. Spune mai hotărât însă nu îndeajuns de tare. Parcă vorbea cu un perete însă până îi pronunțase numele. Nicolas se enervase subit odată ce constată că nici într-un moment ca ăsta numele lui Aiden nu-i dă pace.

-Nu trebuie să știe nimic. Nu o să afle. O ademenește iarăși, trăgându-i capul din nou înspre a lui cât să o sărute. El, deși deranjat de mustrarile lui Alex de conștiință, și-o dorea prea tare pe femeie cât să-și calce pe orgoliu. Ea însă se retrage brusc, întorcându-și privirea.

-Nu o să știe el, dar o voi știi eu. Nu pot să fac asta, Nicols. Asta e diferența dintre noi doi. Eu nu pot trăi la fel de liber ca tine. Tu ești liber, eu sunt fericită în colivia mea și vreau să rămân așa. Spune, refuzând să-l privească în ochi. Deși își dorise la început asta cu multă patimă, chiar dacă ar fi putut să-și ducă delirul până la capăt în mrejele dulcii seducții a lui Nicols, Alex refuzase să păteze și mai mult loialitatea și devotamentul pentru Aiden. Conștiința o mustra prea tare.