Trecutul unui demon

Capitolul 21

După ce m-a chinuit încă 10 minute, am mâncat până la urmă ceva...defapt el mi-a îndesat în gură ca la bebeluși dar eu am mestecat fară sa scuip afara carnea aia care sincer e destul de buna dar bine înteles ca nu o sa recunosc asta.

Se ridică de pe pat fără să spună nimic apoi îl văd cum merge spre un dulap așezat în partea cealanta a dormitorului.
Rămân cu gura pe parchet când observ cum își dă tricoul jos și rămâne numai la bustul gol și.... O Doamne e un Adonis! pătrățelele proeminente și mușchii gigantici ma fac sa salivez cu gura deschisa. Imaginea îmi e întreruptă de o cămașă albă care acoperă corpul extrem de bine făcut.
Aiden se întoarce cu faţa spre mine brusc și eu sunt prinsa în flagrant cum mă holbam la el în oglindă. Își încheie nasturii cămăși în timp ce
vad cum încearcă să își înoade cravata, dar fără succes. Cobor ușor din pat și îmi coordonez temător picioarele spre el apoi ii iau cravata proaspăt trântită pe scaun intre degete și o îndrept delicat. Ochii lui sunt putini surprinși atunci când îi înfășor atent materialul fin în jurul gâtului. Fiind prea înalt pentru mine, mă ridic pe vârfurile degetelor ca să pot ajunge mai bine la gatul sau, apoi fac un nod perfect. Ne privim atent unul pe altul. Ma îndepărtez câtiva pași mai în spate de el dar nu prea mult fiind prinsa de niște brate familiare și aproape lipita de abdomenul sau. Inima începe să îmi bată accelerat când îl simt atât de aproape de mine și aș fi mincinoasa dacă spun că nu îmi e în gât și aproape ma topesc de emoții.

-Multumesc. Simt mai mult decât aud șoapta lui care îmi gâdilă lobul urechii și îmi ridic privirea din pieptul sau atunci când mâinile i se desprind de mine.

-Cu placere. Reușesc să spun într-un târziu.

-Trebuie să merg la servici asa ca ar fi bine să stai în pat până mă întorc. O sa te sun când trebuie să îţi ei pastilele.

Totul era atât de ciudat se comporta ca și cum e dator sa ma protejeze și pentru o fracțiune de secundă semănăm chiar ca un... un cuplu.

-Nu pot să rămân... trebuie sa merg acasă.

-Te duc acasă după ce mă întorc.

- Trebuie să merg acum acasă. Tata probabil e îngrijorat.
Simt cum se încordează și fata se schimba într-una nemulțumită.

-Vrei sa mergi numai în chiloții mei și în tricou?

Privirea îmi coboară în jos la tricoul care îmi ajunge cu doua degete numai deasupra genunchilor. Nu pot să ies asa din casa...

-Unde îmi e rochia?

- In tomberon.

Oftez și bat cu piciorul în podea nemulțumită de raspuns.

-Haide sa mergem și o să opresc la un magazin ca sa iti iei niște haine. Dau din cap aprobator în timp ce el își îmbracă sacoul negru.

-Unde e baia?

-Ieși din cameră și urmatoarea ușa pe stânga. Mă conformez și ies pe ușă, apoi ajung pe un coridor imens cu inca vreo 6-7 uși... Intru pe prima de pe partea stângă apoi m-a îndrept spre oglinda și am un adevărat soc când îmi văd vantaia de pe obraz mai închisă la culoare decât acum 20 de minute. Mă și văd cum întru în casă și când o să mă întrebe tata cum mi-am făcut vantaia o sa îi spun că m-am lovit de coltul unei carti... Mda. imi trec mâinile mici sub jetul apei si ma spăl pe fata în speranța că buza sparta și pata violet de pe obrazul meu vor dispărea ca prin farmec, dar ce sa vezi...nimic!
Ies din baia care apropo, e mai mare decât toată camera mea și merg grabita spre dormitor.
Aiden era pe balcon cu spatele la mine și vorbea la telefon. Mă îndrept suptil spre ușa balconului și mă opresc chiar în prag, auzind un fragment scurt din conversatie: