Trecutul unui demon

Capitolul 20

Alex P.O.V.

Razele soarelui îmi mângâie pleoapele ochilor îndemnându-le sa se deschidă. Mă fastaceasc de câteva ori în pat și într-un târziu hotărăsc să îmi deschid ochii. Stau câteva secunde cu privirea pierdută pe tavanul alb apoi o mut buimacă prin camera. Mă aflu într-o încăpere gigantică cu mobila neagra și modernă decorata simplu dar cu gust. Patul în care stau e asa moale și gigantic. Unde sunt? Cum am ajuns aici?
Îmi ridic pătură de pe mine și ...sunt numai într-un tricou alb, bărbătesc care îmi vine până deasupra genunchilor și într-o pereche de boxeri negri. O doamne ...ce am făcut? Vreau să mă ridic din pat chiar atunci când ușa camerei se deschide și pe ea apare Aiden într-o pereche de boxeri negri ca cei de pe mine și cu o cămașă descheiata. Pentru o secundă sunt vrăjită de pătrățelele și mușchii proeminenti, dar ma trezesc la realitate repede când ajung cu privirea mai jos. Zâmbetul lui cald, pe care îl văd pentru prima data de altfel tot nu mă face să înțeleg ce doamne iartă-ma caut aici. Se apropie de pat , pozitionandu-se în faţa mea.

-Te-ai trezit... te simti mai bine?

Se apropie de mine relaxat și chiar nu știu cum să reacționez deoarece încă nu știu cum doamne am ajuns aici și mai important ce am făcut...

-Amm... da, cred.

Vine mai aproape de pat și așează o tava cu mâncare pe noptiera de lângă, care inițial nici nu o sesizasem.

-Știi.. poate par nebuna dar ce caut aici aproape dezbrăcată și probabil în patul tău. Am... am făcut ...

Îsi arcuieste o sprânceană apoi se aseaza pe pat, instinctiv făcându-mă să îmi trag plapuma mai tare peste coapse. Imi sesizează probabil gestul, pe faţă lui făcându-și loc un zâmbet care scote în evidentă dantura perfectă.

-Nu, nu am făcut sex dacă la asta te referi. Nu iti amintești?

Roșesc instant când aud cu cata lejeritate rostește cuvantul intim. Bine... e de înteles având în vedere că e cu 6 ani mai mare decât mine și probabil prin patul asta au trecut zeci de femei iar acum în el e o virgina.

-Nu îmi amintesc nimic. Spun destul de defensiv...

-Pai... Nici eu nu știu exact ce ti s-a întâmplat cert, dar am chemat un doctor ca sa aflam.

-De ce un doctor? Tonul deja îmi e panicat și chiar încerc să îmi amintesc dar totul îmi e în ceaţa.

-Pentru ca ai leșinat la o petrecere.

-Și tu ce căutai acolo?

-Pai aparent te salvăm pe tine.

- Ce Doamne iartă-mă s-a întamplat și de ce ma iei pe ocolite!? Deja mi-am ridicat tonul cam sus din cauza exasperari și în mare parte a amneziei mele care ma sâcâie rău.
Da sa spună ceva dar o sonerie se aude stricând momentul. Aiden se ridică de pe pat și merge spre ușă lăsându-mă singura în cameră.
După 5 minute apare înapoi îmbrăcat cu un tricou pe el și o pereche de pantaloni.

-A venit doctorul ca să te consulte.

-Nu,nu ,nu... nici gând! Nu fac nici un control la cap, nu sunt nebuna.

-Ne e vorba de un control la cap.

-Ia-ti gândul dacă nu îmi zici de ce ai chemat doctorul.

-De ce ești așa încăpățânată?

-De-aia!

Cred ca răspunsul meu nu l-a prea incantat căci în două clipe îi simt respirația mentolata pe fata mea iar ochii înghetati ma topesc instant. Buzele lui se muta din faţa la ureche , șoptindu-mi: