Trecutul unui demon

Capitolul 47

(In poza e Troy) - Matthew Noszka
Părere personala - [bunaciuneee:)) ]
Vedeți ca am mai adăugat membrii la distribuție în capitolul 46!

ALEX P.O.V.

-Ce făceam?Repet, nevenindu-mi sa cred ca a auzit asta. Defapt, îmi era mai mult jena ca țin minte de ce gemeam dar mai ales ca îmi și plăcea.
Trebuie sa recunosc ca hormonii mi-au cam luat-o razna de când îl cunosc și fiecare atingere are un efect pervers a supra mea dar, deja visele erotice sunt o categorie în care nu credeam ca o sa ma pot încadra vreodată.
Vad ca vrea sa răspundă dar se abține ferindu-se într-o parte.
De data asta rușinea mi se amplifica când mai vad încă o persoana în încăpere. Ma ridic în fund pe canapea privind când la Aiden când la bărbatul necunoscut analizându-l puțin. Avea un par blond cat și un zâmbet care te poate topii într-o secunda și văzându-l, întrebarea iminenta pe care mi-am mai pus-o este 'Ce mănâncă oamenii ăștia de sunt atât de frumoși?' Era un bărbat cam de vârsta lui Aiden, într-un costum negru și așezat la perfecție pe corpul clar făcut cu multe ore de sala, sa nu mai pomenesc de zâmbetul seducător.
Zâmbesc ca o proasta cateva secunde bune ca mai apoi sa ma ridic în picioare, încercând sa îmi netezesc rochia cu palmele.
Ii simt bratul lui Aiden cum ma împinge mai în fata asa ca nu ezit pentru a înainta.

- Alex el e Troy, colaborator și prieten din facultate. Îmi șoptește, în timp ce ma apropiase mai tare de bărbatul care îmi zâmbea.

-Bună. Salut destul de timid și reținut.

-Am auzit multe despre tine, Alex. Imi ignorase salutul ceea ce ma face sa cred ca deja nu mai am nevoie de prezentare. Ii vad privirea analizatoare cum ma scanează de sus în jos și apoi înapoi, privindu-mă în ochi cu un aer destul de ciudat.

-Orice ți-a spus sa știi ca nu e adevărat. Ii aud rasul cristalin cum ma indemna sa îl privesc pe Aiden care zâmbea și el.

-Mi-a spus ca ești foarte frumoasa și cred ca asta e un adevăr pe care îl accepți, nu?

Stau doua secunde ca sa realizez ca și el era în încăpere când mi-am desfășurat 'visele' în prim plan crezând ca sunt în inconștiență.

-Depinde in ce circumstanțe vine complimentul și cu ce scop.
Vad schimbul de priviri pe care îl fac cei doi, pe mine lăsându-mă în bezna.

-Abia dacă le accepta venind din partea mea asa ca nu te obosii degeaba. Aiden se bagase în micul nostru dialog, cuprinzandu-mi talia cu palmele.

-Fetele de vârstă ta nu ar fi trebuit de regula sa se simta flatate? Uuu...simtisem mica înțepătura discreta pe care mi-o trimisese referitor la vârsta mea dar intru și eu în joc.

-Dacă treci de granița vârstei psihic, nu. Bineînțeles, dacă e un compliment ci nu o vrăjeală cum îmi lași impresia, atunci se accepta. Îl vad ușor surprins de răspunsul meu direct și putin atacator.

-Te sfătuiesc sa nu continui pentru ca nu ai șanse. Vocea echilibrata a lui Aiden răsunase ca un întăritor ce pe mine ma punea într-o lumina învingătoare.

-Pai, se pare ca nu trebuie sa iau în calcul descrierea făcută și sa o luam de la capăt. Își întinse mana spre a mea de data asta . Troy Davis.

Ii accept gestul, răspunzându-i salutului.

-Alex Turner. Credeam ca o sa îmi stânga mana însă, mi-o ridica ușor sărutând-o galant fără ca privirea lui sa mi-o părăsească pe a mea. Nu știu de ce dar ma simt testata de el și abia dacă îl cunosc de 5 minute. Are un șarm cam arogant dar în același timp și bolnav de atrăgător însă, incomparabil cu cel al brunetului care ma da peste cap printr-o singura privire cu subînțeles.