Trecutul unui demon

Capitolul 60- Mă urmărești?! (actualizat)

Alex P.O.V.

-Bună. O salut, intrând în bucătărie, pe blonda ce
zâmbește la vederea mea.

Aiden venise spre mine aproape instantaneu, prinzându-ma de încheietura mâinii.

-Putem discuta puțin? Îmi șoptise mai mult, privind-o o secunda pe Kansas.

-Sigur. Ma trăsese ușor de încheietura mâinii cat sa părăsim bucătăria.

Se comporta ciudat. Ce naiba o avea și el? Părea tensionat.

-Ce e? Nu îți place cum m-am îmbrăcat? Îl întreb analizandu-mi pentru a zecea oara ținuta.

Era o întrebare retorica pentru ca oricum nu as fi avut de gând sa ma mai schimb nici în ruptul capului.

-Nu e asta...Simțeam o ușoară ezitare în timbrul lui.

-Atunci? Îmi încrucișasem bratele la piept gata sa îl ascult.

-Nu îmi prea place ideea asta de a pleca așa târziu. Plus, fata aceea îți e prietena buna?

Ma încruntasem la întrebarea lui idioata.

-De fapt, nu pot sa spun ca ma înțeleg extraordinar cu ea. De ce?

Își asează palmele peste soldurile mele, apropiindu-mă de el.

-Numai asa. Pana la cat stai și unde mergi?

Pufnisem ușor din buze. Încerca să mă descoasa de răspunsuri, însă nici eu nu aveam idee, momentan.

-Nu știu, Aiden. Nu te ma comporta ca tata. Remarcasem încet, mangaindu-i obrazul.
Nu o sa stau pana târziu.

-Sa ai telefonul permanent la tine, bine? Ma abtinusem sa nu îmi rostogolesc ochii, limitându-ma în a da aprobator din cap.

-Bine. Iși uneste buzele lung cu ale mele. Știam ca dacă aprob timp de cinci minute tot ceea ce zice, probabil o sa ma lase în pace.

-Sigur nu vrei sa ramai acasă și, poate, găsim noi ceva mai plăcut de...făcut?
Șoptise răgușit peste sărut, palmele mari coborând mișelește și pervers de pe șolduri pana pe fesele mele.

-Ma revanșez când ma întorc. Ii șoptisem înapoi, sărutându-l dulce de data asta.

-Fii sigura ca o să te revanșezi. Ai grija. Îmi ridicase ușor bărbia, pentru a ma atentiona din priviri.

-Putem pleca? Kansas își făcuse și ea apariția în sufragerie. Aiden își mutase privirea de la mine o secunda, la blonda ce aștepta în tocul ușii de la bucătărie.

Ma surprinde când buzele sale se unesc,  din nou cu gura mea, puțin mai scurt de data asta, însă într-un mod posesiv. Nu înțeleg ce e cu atâta afecțiune forțată.

-Pa! Spun rapid, mangaindu-i din nou obrazul.

-Ai grija. Îmi dăduse drumul într-un târziu taliei parca cu reținere.

Ce naiba îl apucase? Vedeam clar ca nu e în apele lui. Totuși, e numai o ieșire în oraș...

***

-Sunteți asa drăguți împreună! Exclama Kansas pe un ton pițigăiat.
Începusem sa ma obișnuiesc totuși.

- Mulțumesc. Zâmbesc ușor.
Nu e chiar foarte buna în a se comporta uman cu cei din jurul ei, dar e de apreciat ca încerca să se schimbe.

-Îmi pare chiar rău pentru ce am spus despre voi doi înainte, Alex. Se vede pe fata lui că ține la tine.