Trecutul unui demon

Capitolul 61- Iertarea nu e un cadou, Aiden!

(NECORECTAT)

Aiden P.O.V.

Voiam sa urc în mașina și sa părăsesc dracului locul asta nenorocit cat mai repede pana ca o ultima întrebare pe care voiam sa i-o pun tipei, sa mi se rostogolească în minte. Nu puteam rezista tentației de a încerca să intru în mintea ei cat sa vad ce știe implus mai mult ca mine.

-Ce ai de împărțit cu Alex? O întreb pe fata ce a început sa rada batjocoritor. Rasul ei ma făcea mai nervos decât eram deja.

-Adica de ce am făcut-o târfă vrei sa ma întrebi defapt. Iși privise o secunda unghiile indiferent pana sa se uite la mine. Fata asta e al naibii de stresanta și enervanta.

-Ia-o cum vrei tu. Vorbește.

Încercasem sa ii opresc jocurile stupide pentru ca numai de ele aveam chef acum.
Blonda se apropiase de mine pisicos, așezandu-si mâinile pe sacoul meu.
Buzele sale aproape ca se atingeau de lobul urechii mele pana sa vorbească într-un tarziu:

-Tu ai un frate, nu? Cred ca Nicolas știe mai bine despre ce vorbesc având în vedere ca a testat pe propria piele.

Îmi făcuse cu ochiul, dând lent din genele alea mult prea false.
Ii prinsesem ambele încheieturi destul de brutal, incruntandu-ma.

-Despre ce naiba vorbești?

***

Troy P.O.V.

-Vrei niște ciocolata calda, gândăcel?
O întrebasem pe un ton cat mai haios însă nu reușeam sa o înduplec.

Alex stătea ghemuita pe canapeaua mea privind tavanul în gol, starnindu-mi compasiune. Nu as fi putut sa o învinuiesc pe ea de nimic din cauza comportamentului prietenului meu dobitoc.

Într-adevăr am înțeles ca putea sa pățească ceva grav și știu ca Aiden a premeditat într-o masura mentalitatea adolescentina însă nu vad partea de vina a lui Alex în toată situația asta.
Și chiar și asa... Asta nu justifica vorbele grele cu care a jignit-o.

Ma pusesem lângă ea pe canapea încercând sa ii atrag atenția însă strângea perna la piept ca și cum ar fi singurul lucru la care ține cu adevărat.

-Încearcă sa nu te mai gândești acum, bine? Spusesem blând.

Nu puteam sa o detasez nici cum de vorbele lui spuse la limita prostiei.

-De ce e atât de crud? Nu am făcut nimic. Iși bagase capul în perna suspinând puternic. M-am saturat sa ma cert cu el mai mult decât sa fiu fericita, Troy! Simt ca trag de ceva ce nu funcționează și pe el îl doare fix în cur de sentimentele mele!
Țipase pe un tot jalnic și fără putere, ochii ei verzi umplandu-se de lacrimi rapid.

O trăsesem instantaneu în bratele mele, strângând-o. Îmi așezasem o mana in spatele capului ei încercand sa o alin dar adevărul e ca îmi era cu adevărat mila de ea. Îmi era mila pentru ca Aiden e un cretin ce nu își da seama ca a avut norocul de a găsii singura ființa ce ține cu toată puterea la el însă comportamentul lui o izgoneste inconstient.

Începuse sa plângă strângându-mi tricoul în pumnii mici și delicați.
Alex în sine era o ființa delicata ce are într-adevăr nevoie de protecție dar nu numai. Știu prea bine ca Aiden are o incapabilitate când vine vorba de sentimentele lui iar ea are cea mai mare nevoie de ele. Are nevoie de dragoste. Și îmi e teama ca dacă el nu o sa devina conștient de asta o v-a pierde.