Trecutul unui demon

Capitolul 40

Fug pe scări ca un copil , gata să îmi rup capul din cauza obstacolelor.

-Alex treci aici! îl aud pe Aiden strigând după mine. Dacă are impresia că o să mă opresc se înșală amarnic.

-Prinde-mă! îi strig înapoi scotandu-i limba.

-Trebuie să primesc un telefon important asa ca adu-mi mobilul acum! Îmi dau seama ca e nervos dar putin îmi pasă.

-Asta ai zis și la primele cinci din dimineața asta, ursule.

Ajung în sufragerie unde îi văd pe părintii lui Aiden povestind pe canapea.

-Buna dimineața! Spun putin cam tare, alergând pe lângă ei ca un uragan.

-Buna scumpo ! De ce urlă în halul ... Femeia e întrerupă de strigătele ursului.

-Aleex! Se pare ca ursul s-a cam enervat. Mă cauta cu privirea din capul scărilor și acum dacă m-ar prinde sunt sigura ca as fi moarta.

-Mi-ai promis că nu muncești zilele astea. Deși eram la o distanta destul de mica de el , îmi păstram si sustineam punctul de vedere.
Sunt conștientă că probabil le oferim un spectacol de toata frumusețea parintiilor lui asa ca acum au ocazia sa își vadă fiul în premieră cum e scos din sărite de către mine.

-E important asa ca nu mai fi copil si dă-mi mobilul.

-Nici moarta!Sper că ai o căsuță vocala reușită. Odata ce am spus asta o iau din nou la picior pe unde apuc.
Gloria îmi făcea semne spre veranda asa ca nu am stat prea mult pe gânduri, ieșind în curte.

-Dacă mai faci un pas jur ca îl arunc.
Spun când apare în ușă, privindu-ma cum îi clătinam telefonul deasupra piscinei.

-Dacă îndrăznești numai... mârâie la mine oprdu-se din mers.

-Sunt nebuna, nu mă pune la încercare. Îi zâmbesc dulce, zgâlţâind mai tare mobilul deasupra apei.
Ne atacam amandoi din priviri de la o distanta de câţiva metrii.
M-am saturat pana în gât de munca lui sufocantă și văd că e maniac de-a binele sa detina controlul permanent.
Mă desconcentrez când telefonul începe să sune iar Aiden se apropie rapid.

Îmi duc telefonul la ureche, făcându-i semn ursului sa stea pe loc.

-Din păcate domnul Moore nu e disponibil momentan si v-aș sfatuii să reveniti peste o săptămână pentru ca telefonul asta nu o să mai funcționeze curând. Astea fiind zise îmi desprind mana de pe celular, dandu-i drumul în apa.

-Nu ai făcut asta! Strigă trecându-si o mana prin păr.

-Negarea e primul pas spre inebunire ,iubire. Îi spun râzând.
Se apropia de mine zâmbind demonic și deja au început să ma apuce frisoanele. Mă dau mai în spate pana ajung pe marginea piscinei odată ce el se apropie tot mai tare.

-Sper că ești un scafandru bun pentru ca o să ajungi si tu pe fundul apei. Sper că glumește... Nu o să mă împingă în apa, nu? Înghit în sec când îi simt mâinile pe mine.

-O nu, nu, nu! Nu știu sa înot Aiden! Strig când mă prinde de talie ridicându-mă de pe pământ ca pe un sac. Îi dau cu pumnii în spate ca să mă lase jos dar tot ce face e sa mă tina deasupra apei.

-Spre binele tău o să înveți, pisicuță. Își desprinde mâinile de pe mine spre terifierea mea. În ultima secundă înainte fac contact cu apa am fost rațională trăgându-l și pe el cu toata forţa în apa.

Simt ca mă sufoc și rămân fără aer. Încep sa mă zbat, ieșind la suprafață
Și curios reușesc să nu ma duc la fund. Încă mă agit pana constat că sunt ţinută de ceva la suprafață.
Aiden avea bratul înfășurat în jurul meu dar de frica că o să mă inec nici măcar nu am observat. Mă agat de gatul lui , picioarele incolacindu-se la fel în jurul taliei sale ca a unei maimuțe fricoase.