Trecutul unui demon

Capitolul 26

********************************

Stau tolănită în pat și mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Azi vreau sa merg la orfelinat ca să văd ce mai fac piticii.
Mă ridic leneș din pat îndreptându-mă spre sifonier și aleg sa îmi iau pana la urma o pereche de blugi negrii strâmti , niște teniși și un maieu tot non-color. Dau un ochi și la oglinda din baie , trecând neglijent putin peria prin coama mea șatenă apoi cobor repede scările.
Tata vad ca nu e în casă. Probabil îsi face ultimele cumpărături pentru plecarea de mâine. Doamne numai când mă gândesc că o să rămân singura în casă fără să mai "îmi păzească fundul", cum spune el ma ușurează putin dar în același timp ma descurajează. Nu am mai stat niciodată fără tată și chiar dacă din fire sunt o persoana destul de independentă nu pot să pariez că o să mă descurc ca la carte dar știu că am nevoie de asta și de independenţă acum mai mult ca oricând.

Ajung în faţa orfelinatului și rămân surprinsa când vreau să intru pe poarta nou noută. Intru în curte și observ schele imense care sunt amplasate pe pereții casei și o grămadă de materiale pentru construcții care ocupă faţada curtii.

Bat la ușă orfelinatului și sunt întâmpinată de zâmbetul călduros al doamnei Margret care parca are ceva special acum.

-Alex draga, ce bine îmi pare să te văd!

-Și mie! Ce se petrece?

-Nu ști? Intra înăuntru scumpo, o sa îti povestesc.

Intru în casă și observ că și înăuntru au început lucrări de renovare.
Femeia mă poftește sa iau loc pe canapea și ne așezăm amândouă.

-Acel domn care a venit la petrecerea de caritate și cu care ai rămas să discuti atunci a venit acum o săptămână și a fost de acord sa sponsorizeze orfelinatul.

-Asta e minunat!
Aiden... De ce nu mi-a spus nimic?

-Stiu! Am fost foarte fericita când am aflat.

-Copiii unde sunt?

-Se joaca in camerele de sus, du-te la ei. O sa fie foarte bucuroși sa te vadă, au întrebat toata săptămână de tine.

Mă ridic zâmbind de pe canapea și urc scările spre camerele micutiilor.

-Alex am uitat sa iti spun!
Îi aud voce din capul scărilor doamnei Margret oprindu-ma din drum.

-Poftim?

-O sa meg cu copiii într-o mini tabăra cat timp sunt renovări prin casă. Nu vreau sa se întâmple ceva sau sa se accidenteze asa ca e mai bine sa plecam câteva săptămâni.

- O excursie le-ar prinde bine și lor.

Îi zâmbesc femeii și îmi continui drumul spre camera de joaca.
Intru usor în încăpere și îi văd pe pitici cum se joaca si se zbenguie pana când mă vad , în următoarea secundă tabarand toti pe mine.

-Alex ai venit!
Aproape ca ma dărâma când formează un cerc de îmbrățișări in jurul meu care îmi umple inima de bucurie.

-Normal ca am venit. Am auzit ca plecati în excursie, nu?

-Da!

Îl văd pe Tim zâmbind și râzând cu ceilanti prichindei și mă bucur atât de tare ca a ieșit din starea lui de acum cateva săptămâni.

-Ei, nu aveţi de gând să îmi povestiţi ce ati făcut săptămâna asta?

***

După ce m-am jucat cu copiii câteva ore bune și mi-am luat rămas bun de la ei cat și de la doamna Margret am plecat și eu spre casa. Primul instinct a fost sa îmi îndes din nou căștile în urechi dar am ales sa las moarta tentativa gândindu-mă la dimineața in care mi-au fost 'confiscate ' o pereche de căști de catre Aiden sub pretextul că " esti total paralelă de ce se întâmplă în jurul tău câd asculţi muzica pe strada " asa ca prefer sa merg numai. Telefonul îmi sună și când mă uit observ ca e un numar pe care nu îl am în agendă asa ca stau câteva secunde să mă gândesc dacă să răspund sau nu dar aleg într-un sfârșit să o fac.