Trecutul unui demon

Capitolul 59- Avansuri?

Alex P.O.V. (necorectat)

**
Ora 10:45

Părăsisem salonul, mergând cu pași rapizi spre mașina lui Tom.
Înainte sa intru îmi mai analizasem odata noua 'schimbare' a parului, apucandu-ma rasul.
Aiden o sa facă cu capul când ma va vedea. Abia aștept!
După ce a plecat de dimineață la serviciu nici eu nu am pierdut timpul.
Ma îmbrăcasem special cu o pereche de blugi mulati și cu model de rupți în ambii genunchi, un maieu cu un decolteu destul de pronunțat și niște teniși. Sa nu mai zic de parul care îți scotea ochii de la kilometri distanta datorita culorii trăsnite.
În timp ce stăteam în pat am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca eu niciodată nu o sa pot fi atât de matura pe cât are vrea Aiden sa fiu. Așa că o să îl fac sa realizeze și aprecieze totodată ce are. Azi vreau sa ma comport ca o adolescenta 'indecenta' și trăsnita ca sa vadă ce înseamnă o relație cu o tipa de vârstă mea de regula. Bineînțeles ca o fac și pentru propria mea distracție dar asta e un motiv în plus din cauza căruia m-am îmbrăcat asa și mi-am vopsit vârfurile parului într-o nuanță puternica și pronunțată de albastru. Nu sunt nebuna... Culoarea se duce la prima spălare dar Aiden nu trebuie sa știe asta.
La 11 ar trebui sa fiu deja la biroul lui ca sa mergem amândoi la ginecolog.

Intrasem în mașina lângă Tom.

-Gata domnișoa... Nu apucase sa mai spună ceva când ma văzuse. Rămăsese surprins de noul meu aspect.

-Da. Spun aproape râzând de reacția lui.

-Sunteți sigura ca vreți sa va duc la firma domnului Moore? Am început sa rad dea binele văzându-l îngrijorat într-un mod discret de reacția premeditata a lui Aiden.

-Abia aștept sa îl scot din minți. Sunt foarte sigura. Bărbatul zambise ușor crispat înainte sa pornească motorul mașinii.

-Prea bine. Spune diplomat.

*

Ajunsa în fata zgârie-noriului am început sa nu mai fiu atât de sigura pe aspectul meu.
Dau sa deschid una însă o mana reușeste sa o facă înainte sa apuc. Odată ce am privit în spate, dădusem de zâmbetul prietenos a lui Troy ce se schimbase ușor odată ce constatase ca sunt eu.

-A uitat Aiden sa ascundă acuarelele, draga mea? Il lovisem în umăr ușor.

-Nu rade de mine. Obiectez. Troy îmi deschisese ușa larg cat sa pot pasii înăuntru.

-Sa rad de tine? Ești o raza de soare într-un loc atât de monoton ca asta.
Aiden a văzut schimbarea ta?

-Acum o sa fie premiera. Răspund cu un zâmbet larg pe fata. Iși arcuieste o spranceana la mine, privindu-mă ca și cum ar încerc sa îmi citesca mintea. Nici o sansa...

-Asta e de înteles. Sunt sigur ca nu te lasă să ieși din casa asa. Poate te râpea o echipa de la circ.

Rasese la propria gluma singur, surprinzandu-ma când își încolăcise bratul în jurul taliei mele.

-Glumesc. Ești speciala și sincer cred ca are nevoie de cineva ca tine ca sa ii mai elimine monotonia.

-O vai, doctor Doolittle! Chiar nu îmi dădusem seama de asta.

Îl luasem și eu peste picior... Troy zambise ciudat pana sa ne punem în mișcare spre lift.

-Tu unde trebuie sa ajungi? Îl întrebasem chiar când pusese degetul pe butonul liftului.

-La etajul 12 dar o sa te conduc pe tine. Răspunde cu amuzament în glas.

-Vrei să îi vezi reacția, nu?