Vizitatorii

RĂZBOINICII ȘI EXPLORATORII

Universul...

Fără limite...

Alcătuit la rândul lui din universuri mai mari sau mai mici...

Iar fiecare dintre ele, pătruns de sentimentul marii sale importanțe...

...

„ Se spune că erau odată pe-o planetă îndepărtată doi frați care au găsit ascunse într-o pădure două mașinării ciudate.
După ce le-au studiat și au experimentat cu ele ani la rând, și-au dat seama că mașinăriile pot zbura și chiar pot să ridice atât de mult, încât îi pot duce de pe planeta aceea.
Curioși, au decis să pornească în explorare. Dar înainte de-a pleca, au hotărât să împartă frățește bolta cerească și tot ce era pe ea: jumătate pentru unul, jumătate pentru celălalt.

S-au despărțit și-au pornit să-și ia în stăpânire fiecare partea lui de cer.

Dar ieșind deasupra planetei lor și îndepărtându-se de ea, și-au pierdut punctele de reper stabilite la plecare.

Nu mai exista sus și jos, dreapta sau stânga. Toate păreau una și una era asemeni tuturor. Niște puncte luminoase prin întuneric.

După o vreme, primul frate a ajuns la o planetă asemănătoare celei de pe care plecase. Bucuros, s-a apucat să o ia în stăpânire, simțindu-se îndreptățit. Doar era în jumătatea lui de cer, nu?

După ce apucase să ia în stăpânire aproape jumătate din planetă, construind și ocupând-o cum dorea, dintr-o dată, o imagine îl făcu să încremenească:

Exista acolo, pe planeta LUI, altcineva! Cineva venise pe planeta LUI, fără să-i ceară voie LUI, stăpânul locului! Cineva care nesocotindu-i autoritatea, avusese neobrăzarea să construiască și să ocupe cum avusese chef cealaltă parte a planetei!

Turbat de furie, porni să se răzbune pe intrus.

După câteva zile de pândit, îl zări pe individul nerușinat și-i sări în spate, încercând să-l omoare.
Dar nici acela nu era prost sau slab.

Se luptară până la epuizare.

Când văzură că forțele le sunt cam egale, hotărâră să oprească lupta și să cadă la învoială.

Nu mică i-a fost mirarea primului frate când a recunoscut în cele din urmă că intrusul acela nu era nimeni altul decât... fratele lui.

-Dar planeta asta era în partea MEA de cer!, zise nedumerit primul frate.

-Iartă-mă, frate, dar greșești! Era în partea MEA!

-Eu cred că tu mă crezi cam fraier!, zise primul frate, înfuriat. Ai grijă, frate! Du-te în partea ta de cer și lasă-mă pe mine în pace!

-Nu prea cred, zise al doilea și scoase o armă, cu care-și înjunghie fratele.

Uluit, sângerând, clătinându-se, primul frate se târî la adăpost, acoperindu-și rana cu mâna. Zile și nopți s-a chinuit, la limita dintre viață și moarte. Dar cumva a reușit să supraviețuiască.

Se spune că și azi primul frate îl mai caută pe al doilea, ca să se răzbune că i-a ocupat planeta și l-a înjunghiat.

Și așa ar fi început totul...”

...

Cine avea oare dreptate, până la urmă? Sau mai conta?

Se știe că în fiecare legendă e un sâmbure de adevăr.

Asemeni celor din legendă, cu mult, foarte mult timp în urmă, strămoșii speciei din care făceau parte EL și EA ajunseseră la un nivel de dezvoltare tehnologică ce le permisese să plece de pe planeta de origine, colonizând partea lor de galaxie.

Cu cât colonizau mai mult și mai departe, cu atât creștea și orgoliul lor, considerându-se un soi de zei.

Ajungând într-o zonă cu planete bogate în resurse, două echipaje și le revendicară în același timp.

Lăcomia  dădu naștere neînțelegerilor, iar ele, violențelor.

Violențele crescură.

Răul se extinse.

Iar neamul se rupse în facțiuni. Fiecare cu altă denumire și alt crez.  Fiecare convinsă că ea are dreptate, nu ceilalți...

Trecură milenii în care luptară unii contra celorlalți. Uitaseră de originea comună, o puneau doar pe seama unor legende. Luptele, mai scurte la început, luară proporții epice pe parcurs, datorită dezvoltării tehnologiilor de război...

Totuși, o mică parte din ei își dădu seama că războiul acela nu ducea spre nimic bun. Răul se perpetua, iar ei riscau să ajungă la limita extincției, dacă ar fi continuat tot așa.

Pe ascuns, se îmbarcară pe o navă, și plecară din acea parte a galaxiei, explorând pașnic lumile noi, timp în care o nouă generație, prima generație a păcii, luă naștere.

Având ca principal țel protejarea speciei, se concentrară pe construirea unei civilizații bazată pe știință și respectul față de viață.

După alte milenii, această glorioasă civilizație înflori.

Dar vai!

Întocmai ca-n legendă, jumătatea cealaltă se considera îndreptățită vină după ei și să preia ceea ce aveau ei!

Războinicii se infiltrară încet-încet printre Exploratorii nebănuitori...

Părând Exploratori adevărați, își însușiră treptat-treptat, cale de câteva generații, cunoștințele lor, tehnologiile lor, capacitățile lor mentale...Construiră arme noi  și dezvoltară tactici rafinate de manipulare și...pe când se dezmeticiră Exploratorii, Războinicii aveau nu doar cunoștințele pe care le furaseră de la ei, ci și experiența practică pentru punerea în aplicare a planului de subjugare.

Cruzimea Războinicilor era legendară iar Exploratorii se temeau de ei...

După ce vreme de câteva generații Războinicii obținură prin violențe greu de imaginat tot ce voiseră de la Exploratori, situația se schimbă.

O mare parte dintre Războinici plecară să cucerească noi planete, noi teritorii, noi rase...

Cei rămași, ajunseră la un soi de înțelegere și acceptare reciprocă cu Exploratorii...

Văzând în asta o portiță de scăpare, Exploratorii se concentrară încă odată pe știință și cercetare.

Dezvoltară în cel mai mare secret arme și tehnologii noi, apoi, înainte să plece ca s-o ia de la capăt din nou, îi exterminară pe toți Războinicii rămași pe planetă, folosindu-se de  un virus făcut anume pentru asta...

Ecourile bolii mortale îngrozitoare reverberară în toate colțurile galaxiei vreme de generații, făcându-i pe Războinici să se unească și să caute să-i extermine la rândul lor pe Exploratori...

E un lucru știut că răul, odată început, creează și mai mult rău...

Generații după generații de Războinici și Exploratori se luptară și pieriră, fiecare convins că dreptatea era a lui...

Războinicii cooptaseră în rândul lor mulți prizonieri de război, de pe planetele cucerite, de la care asimilaseră și mai multe cunoștințe, și mai multe arme și tactici de manipulare, cucerire, distrugere sau supunere...

Astfel ajunseră unii dintre ei să fie distrugători rafinați, care puteau ucide sau îmbolnăvi pe alții doar cu puterea minții.

Iar cu un descendent de-al acestora avusese un scurt contact telepatic EL...