Vizitatorii

PĂRINȚI ȘI COPII

Sofia așteptă răbdătoare ca lumina și senzația familiară de furnicături să se disipeze, înainte de a păși spre EL.

-Cum trec anii, constat că mi-e tot mai dor de tine, zise ea, aruncându-se ca o adolescentă nebunatică spre el.

Mereu surprins de entuziasmul ei sincer, EL o cuprinse în îmbrățișarea caracteristică, învăluind-o instant într-o aură de pace, liniște și iubire, asimilându-i trăirile ca și cum ar fi fost ale sale, minunându-se ca întotdeauna de simplitatea și prospețimea simțirilor ei.

-Și tu mi-ai lipsit, Sofia, îi răspunse, cercetând-o fizic și mental cu blândețe. Ce s-a mai întâmplat? M-ai chemat?

-Da, confirmă ea prompt, apoi își uni mintea cu el, cum făcea întotdeauna, deoarece cuvintele deveneau de prisos.

Astfel, EL află despre ce simțise Sofia că simțise Veronica, cât și îngrijorarea ei referitoare la acel băiat de peste mări și țări care părea să aibă cu ea un soi de conexiune asemănătoare cu a lor. Își ascunse față de Sofia îngrijorarea, învăluind-o imediat cu o aură de senzații liniștitoare, apoi, după ce o lăsă împăcată și liniștită, se despărțiră într-o mare de lumină.

EL se așteptase chiar de mai demult că va veni și ziua aceasta, când Veronica o să aibă o întâlnire semnificativă din punct de vedere amoros. I se păruse întotdeauna ceva normal, având în vedere că fata era pe jumătate pământeancă. Nici nu-i păsase vreodată, dacă era să fie pe deplin sincer. Astea erau treburi pământene, iar Sofia se pricepea la ele.

Dar, totuși, nici măcar complexa lui minte nu putuse anticipa o astfel de întâlnire...trans-continentală! Iar posibilitatea existenței altui pământean telepat, în afara Sofiei, care devenise astfel deoarece EL o  antrenase ani la rând, deschidea perspective...interesante și îngrozitoare, în același timp, pentru el, personal, dar și pentru ai săi, ca și specie.

Gânditor, pluti prin navă, ajungând la scobitura unde EA se odihnea liniștită, desprinsă de realitate.  Avea nevoie de timp, mai mult timp decât avea alocat de EA și  de ciclul ei obișnuit de odihnă. Trebuia să părăsească siguranța navei, să ia o navetă, să se deghizeze în om și să se ducă să verifice personal ceea ce îi transmisese Sofia, înainte ca EA să se trezească.

Îngrijorarea Sofiei era, până la urmă ceva natural, un instinct matern, de protecție, asemeni tuturor celorlalte... mame de pe planetă, și nu l-ar fi luat prea în serios, dar nu voia să aibă niciun dubiu și cu siguranță era bine de știut dacă acel individ chiar există și chiar are acele capacități...

Ordonă executorului să dubleze perioada de odihnă a EI, apoi, când acesta confirmă, porni imediat spre cala navei, își trase pe el costumul de protecție și deasupra haine ca ale băștinașilor, apoi porunci micului aparat unde să o ia, folosindu-se de legătura telepatică dintre Sofia și Veronica ca de o hartă.

Nu dură mult să ajungă în București, însă aglomerația locului îi dădu de furcă. N-avea cum să găsească din prima un loc potrivit în acea încurcătură de clădiri, de unde radio și de radiații de toate felurile. Trebuia să caute un loc ascuns, dar suficient de aproape de Veronica și să încerce să se conecteze la ea telepatic, apoi, prin ea, la acel necunoscut, să-l sondeze mental și să-l cerceteze temeinic, înainte să...

Ei bine...

Înainte ca, teoretic cel puțin, îngrijorările lui să se dovedească îndreptățite...

Manevră cu atenție naveta invizibilă ochilor umani spre o casă dărăpănată, părăsită, înconjurată de un gard înalt, de copaci și tufișuri, cu o curte suficient de mare ca să permită aterizarea. Ateriză, apoi nava se confundă cu împrejurimile, camuflându-se, în vreme ce EL , asemeni întru totul unui om obișnuit păși pe iarba din curte, apoi trecu inexplicabil de ușor peste gard și se amestecă printre trecătorii care umblau nebănuitori pe trotuare.

Se apropia. Simțea asta. O SIMȚEA PE EA.

Un val de uluială îl cuprinse pe măsură ce distanța dintre ei se micșora și apoi o văzu.

Era minunat de frumoasă!

(Trebuie spus că se mulțumise să aibă cu Veronica o relație indirectă, prin intermediul emoțiilor și percepției Sofiei. De văzut nu o văzuse niciodată direct până atunci, fiindcă știa că nu ar fi avut niciun rost. Avuseseră un soi de relație la distanță și prin...extensie și asta doar fiindcă ea era a Sofiei, fără să-i pese că, tehnic, ea  făcuse cândva parte din EL, deci era și a LUI...

Nu era la prima experiență cu o pământeancă pe care o capturase ca subiect de studiu... Și, dacă era să fie sincer până la capăt, chiar și Veronica exista în forma asta numai fiindcă găsise ceva special în Sofia...altminteri, în celelalte cazuri, subiecții testelor erau folosiți conform scopurilor și apoi lăsați în pace.

Nu erau decât Exploratori, până la urmă, o rasă ce avea nevoie de exemplare pentru cercetare, iar el, ca un cercetător, făcuse ce mai făcuse și altă dată, cum făcuseră atâția alții, de-a lungul timpului, nu doar pe planeta asta, ci și pe multe altele...

Privind-o pe Veronica, EL își reaminti fulgerător totul: pe Sofia o răpiseră prima dată, EL și EA, în noaptea aceea de pomină, când băieții, frații mai mari ai Sofiei, se prinseseră în „ Jocul Ielelor”.  O luaseră, o marcaseră, apoi o returnaseră, sedată, în apropierea casei, poruncindu-i să se întoarcă în casă și să nu-și amintească nimic...

Iar de „Jocul Ielelor” fusese responsabilă EA, dar asta era o altă poveste...

În momentul când corpul Sofiei se transformase, iar ea simțise primii fiori ca femeie, undeva, la bordul navei un mic senzor semnală faptul, el se reîntoarse la ea, iar apoi...

Pentru prima dată de când făcea asta, EL se trezise fascinat de unul dintre subiecții săi de studiu și trecând peste interdicții...ei bine...sări gardul, ca să zicem așa...

Iar acum, încerca să vadă dacă fusese SINGURUL care o făcuse sau nu.

Căci, dacă intuiția nu-l înșela, erau destul de multe șanse ca specia lui să aibă cu mult mai mulți ,,rebeli” ca el...

Iar asta putea avea, de fapt SIGUR AVEA consecințe neașteptate și neprevăzute...cel puțin...).

Câmpul LUI înregistră în același timp cu imaginea frumoasei fete și valul neașteptat de trăiri pe care aceasta tocmai le experimentase. Îl izbi asemănarea dintre ceea ce simțea Veronica acum și ce simțise Sofia, atunci când EL o vizitase pentru prima oară. Trecu peste asta, își rafină căutarea...

Și descoperi ceva, parcă-parcă diferit...

Se concentră să distingă prin valul de emoții amestecate al fetei, asemeni unui scufundător ce caută o comoară în mijlocul unei mări agitate, înțesată de pești și vegetație marină, până ce identifică acel ceva diferit, iar când o făcu...

În ciuda experienței, antrenamentului și auto-controlului, reacționă cum nu o mai făcuse vreodată: concluzia acelei conectări îl izbi aproape fizic și îi  făcu rău, un rău îngrozitor, cum nu mai experimentase niciodată.

Tipul acela...Tipul acela era descendentul celeilalte civilizații străvechi...dușmanii lor de moarte...

Năuc, se împletici pășind pe trotuar, apoi, sperând că incursiunea lui rămăsese secretă față de cei doi tineri, bazându-se pe intensitatea trăirilor lor ca pe un bun ecran de protecție, se întoarse la navetă, unde îi trebui o perioadă destul de îndelungată să-și revină.