Peter se rotea disperat, ca un animal sălbatic prins într-o cușcă.
Veronica se duse și-l luă în brațe, iar Peter izbucni într-un plâns neconsolat, cu hohote.
Ea clătină din cap și-i șopti ceva la ureche, iar el o strânse în brațe cu putere.
-Știu că dacă ai fi putut s-o faci tu, ai fi făcut-o! Te iubesc, Peter! Aici, acolo, acum și întotdeauna!, exclamă ea, apoi se întoarse spre fiul lor.
-Ești pregătită, mamă?, o întrebă Daniel pe Veronica, apoi o strânse în brațe încurajator.
-Sunt, iubitule!, adăugă ea și-i șopti la ureche:„ Să ai grijă de tatăl tău până ce mă întorc!”. Tată, am încredere în tine că vei avea grijă de mama...
EL nu-i răspunse verbal, dar nici mintal. Veronica simți pentru prima dată că EL era peste măsură de emoționat, iar asta vorbea de la sine.
Veronica se întinse pe pat, iar apoi privi liniștită spre dispozitivul creat de EL care se apropia lent de fața ei. Închise ochii și inspiră adânc. Apoi mintea i se deconectă de la corp, care rămase încremenit, ținut în viață de aparate.
EL, privind țintă spre chipul fiicei sale, murmură încet ceva ce semăna destul de mult cu vorba aceea cu care-o oprise din loc Peter pe Veronica:
-...și Sferelor Înalte...
CITEȘTI
Vizitatorii
RomanceCe faci când, contrar tuturor credințelor tale și contrar tuturor așteptărilor celorlalți, te îndrăgostești de subiectul studiului tău? Ce faci când afli că femeia de lângă tine e spioana dușmanilor tăi de moarte? Ce faci când soarta mai multor lumi...
