Vizitatorii

SUPRAVIEȚUITORII

Patru siluete fantomatice coborau cu pași mărunți pe drumul de pe vârful dealului. Grupul pășea încet, susținându-l pe unul dintre ei din când în când.

Una dintre siluete se desprinse de grup și făcu o incursiune rapidă pe poarta unei gospodării. Purtând un obiect în mână, silueta ieși pe poartă, și se realătură în scurt timp grupului, care ajunse într-o mică parcare de la marginea satului. Un huruit de motor sparse liniștea nopții, iar lumina farurilor despică o fâșie de noapte, urmând drumul sinuos.

Mașina se opri un minut în fața unei alte gospodării, iar silueta de dinainte se apropie de gard. După aceea, se urcă înapoi în mașină și se pierdură în noapte.

Nu vorbea nimeni din grup, iar tăcerea părea mormântală. În realitate, erau toți prea marcați de cele întâmplate ca să aibă puterea de a mai vorbi...dar, uneori tăcerile vorbesc mai mult decât milioane de cuvinte.

Vehiculul își continuă traseul, ajunse la un drum național, după care ieși de pe el și se scufundă pe un drum secundar, apoi pe unul forestier.

În aceeași liniște, coborâră din mașină, apoi începură urcușul dificil prin pădure. Îl urmau toți pe cel care se mișca cel mai greu. Nu de alta, dar el era singurul care știa unde mergeau. După o ascensiune epuizantă, se prăbușiră cu toții pe iarbă, într-o mică poieniță de pe vârful dealului.

Un bâzâit discret se transformă într-un vâjâit puternic. Un obiect zburător își făcu apariția, negru ca însuși întunericul nopții. Își dădură seama de forma lui numai când acesta ateriză la mică distanță de ei. O trapă se deschise, cei patru urcară, trapa se închise iar obiectul se ridică, plutind grațios, după care se făcu nevăzut.

***

Ce se întâmplase, de fapt?

E lesne de înțeles că siluetele fantomatice le aparțineau eroilor noștri!

Dar cum scăpaseră de gazul ucigaș? Și pe cine aruncase EA în laborator?

După ce se intuiția îl trezise, EL urmărise îngrozit de la distanță întreaga desfășurare a evenimentelor. Aflase cu stupoare despre înțelegerea dintre EA și Războinici, despre premiul ei cel mare și despre planul ei de a-i anihila pe toți patru.

Se duse glonț la infirmerie, unde cei trei erau încă adormiți. Folosindu-se de transportator, îi scoase pe toți din navă și-i ascunse într-un colț ferit al peșterii unde era ascunsă nava.

Cu ajutorul unui proiector holografic, proiectă imaginea celor trei trupuri nemișcate în infirmerie, deconectă senzorii ce le indicau semnalele vitale și-i conectă la alt aparat, meșterit de el, iar astfel hologramele se transformară (după toate aparențele) în persoane reale.

Folosindu-se de imprimantele din infirmerie, reuși să imprime la repezeală o față întreagă -  fața lui, pe care o aplică deasupra feței unui manechin pe care-l folosea de obicei la antrenamente. Îl îmbrăcă în uniforma lui și-l așeză în locul de odihnă. Știa că ea n-o să-l cerceteze amănunțit și de aproape, fiindcă se grăbea să plece, ca să prindă condițiile favorabile călătoriei prin spațiu.

Își scoase senzorii ce-i fuseseră implantați în corp înainte de misiune, răbdând cu stoicism durerea. Își lipi repede derma-plasturi și distruse senzorii scoși dezintegrându-i. Apoi conectă un al doilea dispozitiv meșterit de el la senzorii ce indicau activitatea vitală a corpului său la bordul navei, dispozitivul mimând activitatea celuilalt, care era legat la holograme. Dacă EA ar fi fost mai atentă, ar fi observat că la toți patru le băteau inimile aproape la unison și li se oprise respirația aproape tot la unison după ce expulzase gazul...