Vizitatorii

MESAJELE

Exploratorul privi lung spre mesajul care-i parvenise. Se întrebă cu toată sinceritatea dacă nu cumva EL se intoxicase cu substanțe interzise și trimise mesajele sub influența lor. Adică...hai să fim serioși!

„Spioană? EA? Mai degrabă o cred pe mama dacă-mi zice că-i spioană!”, își zise el înciudat, în timp ce retransmitea mesajul spre superiorii săi. „Ce-o să mă mai distrez când o să fie sancționat!”, își zise el, cu o umbră ușoară de satisfacție. Ce n-ar fi dat să fie el privilegiatul care petrecea tot timpul pe aceeași navă cu o ființă atât de minunată!

***

Pe de altă parte exista cineva care n-ar fi fost atât de sigur de minunăția colegei lui EL.

Mai rezistent la farmecul personal al colegei lui EL decât celălalt, SOL privi cu atenție mesajul, apoi recunoscând codul specific și complicat a lui EL, nu avu niciun dubiu privind autenticitatea lui. Rememoră aproape instant promisiunea pe care i-o făcuse fratelui său mai mare la despărțire: se vor baza întotdeauna unul pe celălalt și vor comunica în această modalitate cunoscută numai de ei doar în situații de urgență.

Dacă planeta pe care se afla EL se aflau și Războinici, ei bine, asta era o situație de maximă urgență. Fratele lui putea fi în pericol. Chiar specia lor putea fi în pericol! Cu mintea plină de scenarii sumbre, SOL se conectă mental la superiorii săi.

Până nu demult, Exploratorii luau în considerare această planetă ca o posibilă viitoare bază. Condițiile de mediu păreau ideale, după cum susțineau toate rapoartele de până atunci, iar specia dominantă incredibil de similară lor, deci s-ar fi putut strecura absolut neobservați printre băștinași, mai ales că le studiaseră obiceiurile, comportamentul, hainele și stilul de viață și nu li se părea deloc greu să le copieze și să se integreze.

În nici o jumătate de unitate de timp, Consiliul Secret al Exploratorilor se întruni.

Nici nu începuseră să dezbată problema, când SOL se prezentă cu noile mesaje.

Membrii Consiliului schimbară gânduri încurcate între ei. Deciseră, totuși, că era bine să fie prudenți. Trei dintre cei mai buni agenți ai Exploratorilor porniră în mare secret la rândul lor spre Terra.

Unul dintre ei era SOL.

Cu ajutorul câtorva aparate și folosindu-se de codul special inventat de EL, SOL reuși să transmită un răspuns scurt și cuprinzător pe care-l trimise pe frecvența specială, cu prioritate, spre EL. Avea de așteptat o vreme până ce va fi primit confirmarea primirii mesajului, și - ca să își poată păstra mintea limpede -  se concentră asupra misiunii pe care tocmai o începuseră.

Ajutate de condițiile izodinamice favorabile ale spațiului, mesajele parcurseră distanțele formidabile cu rapiditate.

***

EL se trezi. Undeva se întâmpla ceva. Intuiția lui îl avertiza iar. Privi spre aparatul care-i indica unitățile de timp scurse. Ar mai fi putut rămâne la odihnă, dar se ridică ușurel, apoi se apucă s-o caute prin navă pe EA. Nu era nicăieri. Se duse glonț la infirmerie. Cei trei încă dormeau. Scoase apoi din ascunzătoare cel mai nou dispozitiv meșterit de el, care-l punea în legătură cu naveta ei.

Privi prostit la înregistrarea făcută la bordul navetei ei. Acum avea dovada! Salvă înregistrarea, apoi o codifică, înainte să i-o trimită direct lui SOL. Nu mai avea rost să meargă pe rețeaua oficială! Privi spre aparatul care îl înștiința că primise la rândul său un mesaj. Recunoscu imediat codul lui secret, apoi simți că se umple de încredere: soseau ajutoare!

***

SOL privi împietrit mesajul, apoi îl retransmise direct superiorilor săi din Consiliu. Camarazii nu beneficiară de aceste informații. Bazându-se pe cele ce tocmai le aflase, SOL știa că e posibil ca să existe trădători chiar acolo, lângă el.