Vizitatorii

PETER

În însorita Californie, fără griji deosebite, micul Peter crescu și el.
Odată cu vârsta, experimentă și primele sale abilități speciale, ca să le numim astfel.

La început fusese amuzant...

La grădiniță, le putea face pe doamnele îngrijitoare să tușească sau să se scarpine, numai când se gândea la asta...

Apoi îl făcuse pe Bill să se înece cu sandvișul pe care i-l furase din ghiozdan...

Le putea da colegilor răutăcioși dureri de cap numai gândindu-se la asta...

Dar cea mai ciudată întâmplare fusese după ce ajunsese la școală, în primul an...

Tocmai se întorcea spre casă de la școală, când ceva îi spuse să nu o ia pe drumul lui obișnuit, ci să ocolească, pe un traseu pe unde nu mai fusese niciodată.

Fără să se întrebe în mintea lui de copil dacă era bine sau rău, Peter se trezi pe o stradă unde un bărbat mătăhălos strivea de-un perete trupul firav al unei fetițe cam de-o vârstă cu el.

Fără să se gândească, Peter se concentră, și-i transmise matahalei să-i dea drumul fetei, ceea ce acesta făcu instant. Apoi, în ton cu mintea lui tânără, îi transmise să se comporte ca un câine, ceea ce acesta făcu tot instant, spre amuzamentul deplin al băiețelului.

O urmări apoi pe  fetița care, imediat ce scăpase din mâinile matahalei, fugise și se îndreptase spre o spărtură din gardul unei proprietăți. Ajunseră la o căsuță sărăcăcioasă, unde o femeie dormea trântită pe jos, în mijlocul unei harababuri de nedescris.

-Cine e ea?, întrebă băiețelul, privind-o mirat.

-E mama, zise simplu fetița. E...bolnavă. Și eu trebuie să am grijă de ea. Am luat pâine de la domnul Marks din bucătărie și m-a prins...

-Te ajut eu!, zise simplu Peter, apoi privi intens spre femeia de pe podea.

Aceasta începu să tremure, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare. Horcăi, apoi, ca și cum ar fi fost o marionetă, deschise ochii  și se ridică mecanic de pe podea.

-Te vei face bine!, zise Peter, privind-o țintă pe femeie. Vei avea grijă de fetița ta!

-Mă voi face bine! Voi avea grijă de fetița mea!, repetă femeia, privind în gol.

-O să fie bine!, adăugă Peter, privind spre fetița care urmărise cu gura căscată tot ce se întâmplase. Crede-mă!

Fetița dădu din cap, apoi fugi spre Peter și-l strânse puternic în brațe.

(Mama fetiței avea să renunțe ca prin minune la consumul de droguri, iar în mintea fetiței întâmplarea să rămână întipărită pe veci...)

Peter se simți ciudat de bine. Nu spuse nimănui nimic și ajunse acasă, ca și cum nici nu s-ar fi întâmplat nimic...

Din acea zi, Peter deveni un soi de erou al celor nedreptățiți.

Din umbră, Aileen îl observa, iar ceea ce Peter nu-i spunea, ea vedea în viziuni.

Incapabilă să-i spună adevărul despre propriile ei capacități supranaturale, Aileen se strecură, cumva, nici ea nu știa exact cum, printre zile, printre ani și printre viziuni, urmărindu-și copilul care devenea din ce în ce mai deștept, mai puternic și mai priceput la a-și folosi abilitățile, întocmai cum i se arătase în acea primă zi când sosise în Los Angeles și cumpărase casa...

Nu-și schimbă domiciliul niciodată, păstrând aparența unei femei modeste. Reuși la rândul ei să își încheie liceul, apoi studiile superioare în domeniul juridic și folosindu-se și de inteligența ei sclipitoare dar și și de abilitățile ei deosebite, deveni un consilier juridic de succes.
În timpul liber, ocazional, își punea talentele neconvenționale în sprijinul poliției, ajutând la descoperirea unor persoane dispărute.

Adună o mică avere, pe care o depuse tot la bancă. Peter era copilul unei bogătașe, dar el nu știa.

Dar ceea ce trebuia să vină și i se arătase, veni...

Peter tocmai își sărbătorise majoratul, când, într-o seară, Aileen îl așteptă și-l invită să ia loc.

Mirat, Peter se așeză.

În ora care urmă, Peter ascultă cu gura căscată povestea vieții mamei sale, de la copilăria ei marcată de absența părinților, la noaptea aceea în care ea fusese cel mai probabil răpită -nu știa de cine sau cum -  și rămăsese însărcinată și-n același timp îi muriseră bunicii, la plecarea ei și nașterea lui în Las Vegas, câștigurile repetate la cazinou, mutarea în Los Angeles și până la toate viziunile care-i conduseră existența din momentul nopții răpirii și până în prezent.

-Cred că ți-ai dat seama cât de special ești, Peter, zise Aileen, privind gânditoare spre fața consternată a fiului său. Ai văzut ce poți face doar cu puterea gândului, adăugă ea, iar Peter o privi surprins. Ce, credeai că nu știu?, zise ea, zâmbind. Știu mai multe decât aș vrea, serios! Ai grijă să nu te dai de gol vreodată! Nu am avut până acum niciodată această discuție și poate că nici acum n-aș fi vrut să o am, dar...

-Ce-i, mamă?, zise Peter îngrijorat, privind-o lung.

-Am vrut doar să știi adevărul, atâta cât am putut și eu să îl înțeleg, zise Aileen, oftând. Nu am povestit până acum nimănui ce mi s-a întâmplat în acea noapte, cum am rămas însărcinată cu tine, cum am început să am viziuni călăuzitoare...toate astea le-aș fi ținut pentru mine pentru totdeauna, dacă n-aș fi văzut că și tu ai calități supraumane...Și știind asta, am sperat că poate o să mă înțelegi... Și mi-aș dori să știu că nu mă învinovățești vreodată...

Uluit, Peter se ridică de pe canapea și-și luă mama care plângea în brațe:

-De asta îți făceai tu griji? Cum aș putea să te învinovățesc de ceva, când tu mi-ai oferit totul? Ești cea mai minunată mamă și te iubesc!
Aileen dădu din cap și închise ochii. Bietul ei copil! Habar n-avea ce-o să urmeze...

-Mulțumesc, fiule, șopti ea suspinând. Și te rog încă de pe-acum să mă ierți pentru tot ce o să se întâmple...

-Ce? Ce o să se întâmple? Mamă?!

Peter privi speriat cum trupul mamei începe să se zgâlțâie violent în brațele lui, apoi...

În decursul câtorva secunde, trupul mamei se chirci, iar fața i se schimonosi îngrozitor...

Șocat și neajutorat, tânărul o scăpă din brațe, apoi sprintă spre telefon, unde apelă numărul de urgență și ceru ajutor...

Dar nu mai era nimic de făcut, decât să se constate decesul...

Trei zile mai târziu, după înmormântare, un domn purtând un costum elegant îi înmână un dosar gros, plin de documente, apoi îl salută grațios și se făcu nevăzut.

Iar deschiderea acelui dosar avea să-i schimbe viața pentru totdeauna...întocmai cum văzuse Aileen în viziunile sale...