Vizitatorii

ZILELE PIERDUTE

Satisfăcută că în sfârșit îl determinase pe EL să se deschidă complet, EA se puse pe treabă.

Îndurase destul, sacrificase destul...dar în sfârșit ceva parcă asemănător cu o speranță părea că se ivește la orizont!

Ce prostuț și slab poate fi!, cugetă ea, în timp ce aparent se odihnea, dar în realitate îl spiona, cum o făcuse aproape întotdeauna.

„Iubirea” pe care o experimentase alături de EL semăna întocmai cu efectul pe care i-l dădeau pastilele de anestezie...o slăbise. Și fizic și mental.

Ce prostie, să simți că ai nevoie de așa ceva, de slăbiciunea aia!

Se felicită apoi în gând pentru spectacolul făcut la așa zisul contact mintal cu „Răboinicul”.

Bietul băiat! În realitate chiar era odrasla unui Războinic, dar era absolut inofensiv!

Se prefăcu în continuare că se odihnește, apoi se arătă dornică să se întoarcă la București, să „investigheze”...

Îl convinse ușor pe El și-l liniști cum o făcea de fiecare dată, mascându-și intențiile sub aura de profesionalism. În cele din urmă, EL fu de acord...

Îl localiză ușor pe băiat, apoi deghizată într-o femeie superbă, îl drogă la bar și se întoarseră împreună la apartament...

Timp de două zile îi sondă mintea și-l supuse la experimente care mai de care mai oribile. Astfel află totul despre originile lui, despre mama lui, despre viziunile ei, despre legătura mintală pe care o avea cu Veronica. Când îi fu clar că nu mai are ce să facă cu el, îl lăsă acolo mai mult mort decât viu și se întoarse la EL.

-Cu siguranță nu e singura odraslă a unui Toxic de pe planeta asta...fu singura ei concluzie, pe care se repezi să i-o transmită, înainte să se prefacă epuizată și să se retragă la „odihnă”...

EL avea nevoie de liniștea și iubirea Sofiei. O aduse la bordul navei cu ajutorul „luminii” și se conectă la ea fără să-i pese de nimic, găsindu-și alinarea în compania ei perfectă.

 În timp ce era astfel ocupat, EA, ca să-i dea o lovitură indirectă Sofiei și să-l facă și mai distras pe EL, se strecură neobservată și-i sondă mental pe părinții ei, după care, pentru a-și masca urmele, le inoculă o substanță ce le dădu halucinații și o stare accentuată de agresivitate, astfel că ei văzură unul în celălalt o amenințare mortală, se loviră unul pe celălalt până la epuizare, apoi, slăbiți peste măsură de tot ce se întâmplase, căzură la pământ...

EA știa că atașamentului lui va face ca EL să fie distras, și știa exact și cum se va folosi de acest lucru în favoarea ei. Adică a LOR. A Războinicilor.

Fiindcă da, EA nu era cine spunea că era. Și nu se afla acolo din întâmplare.

EA era o spioană.

O Războinică în convingeri, deși născută Exploratoare...