Vizitatorii

CÂTEVA ZILE

EL se conectase la Sofia iar, iar EA fusese întru totul de acord.

Aveau de aflat lucruri, iar Sofia urma să le fie și mai folositoare decât până acum...

Și dacă se putea îmbina utilul și plăcutul, de ce nu?

-Ești bine, iubito?, o chestionă Sofia pe Veronica la telefon în ziua următoare.

-Da, mamă, sunt bine, totul e bine, răspunse Veronica, mințind. O să merg cu Lidia în vizită la ai ei...stăm vreo două-trei zile...

De fapt, nu era chiar așa de bine.

Experiența de azi-noapte fusese mai mult decât realistă și i se păruse că Peter cumva reușise să-i pătrundă în vise și să facă să fie împreună, acolo...

Se trezise experimentând pentru prima oară extazul, dar și speriată din cale-afară...

Ce-o mai fi fost și asta? Dacă Peter avea pe lângă calitatea de telepat și puterea de a o folosi în scopul de a-și satisface fanteziile lui bolnave?

Decise că era mai bine să îl evite, așa că la ora stabilită Peter așteptă și așteptă și așteptă...Dar degeaba...

Uluit dar și îngrijorat, Peter porni spre blocul ei. O așteptă acolo toată după-amiaza, dar ea nu apăru.

Când se făcu seară și văzu că la geamul ei nu se aprinde nicio lumină, Peter făcu cale-întoarsă acasă.

Încercă să o contacteze mental, dar nu reuși. Era ca și cum ar fi dispărut definitiv.

Frustrat, puse mâna pe telefon și-și sună un amic. Merseră la un bar, apoi filmul i se rupse.

***

În vremea asta, Veronica avu răgazul ca departe de Peter să se regăsească, să analizeze tot ceea ce se întâmplase.

Fusese copleșitor totul - începând cu felul cum se întâlniseră și interacționaseră din prima prin contact mental, continuând cu sărutul acela uluitor și apoi...

Decise că își dorea să-l mai întâlnească, dar că voia mai întâi să-l cunoască și abia apoi să ajungă cu el la relații intime fizic. Concluzionase că avusese un vis erotic pentru care nu-l putea învinui - la urma urmei, trebuia să recunoască că era atrasă de el și-și dorea ca să aibă relații de ACEL FEL cu el...Deci...

La întoarcere, se grăbi să se ducă și să-l caute la liceu.

Dar nu-l găsi. Aparent, Peter nu venise la lucru în acea zi, avusese ceva probleme...

Blestemându-și în minte temerile care o îndepărtaseră de el și simțindu-se vinovată, Veronica făcu cale-întoarsă acasă.

Telefonul sună,  Veronica ridică receptorul, iar de la capătul celălalt al firului, Sofia rosti cu o voce gravă:

-Vino acasă! Bunicii sunt la spital, într-o stare foarte gravă! Nu știu cât mai avem până ce-i pierdem...

***

Peter se trezi năucit.

Avea cea mai îngrozitoare mahmureală din viața lui...

Încercă să-și aducă aminte ce făcuse în noaptea trecută, dar nu reuși nicidecum.

Privi nedumerit la patul răvășit, apoi la hainele lui, împrăștiate prin toate colțurile dormitorului, apoi la urmele unor zgârieturi și lovituri - de parcă s-ar fi bătut cu cineva...