Vizitatorii

ADIO, L.A.!

Decembrie, 1993

-HEI, HEI, HEI!!!, zbiară Don entuziasmat agitând o sticlă, când îmi fac în sfârșit apariția în club. DOAMNELOR ȘI DOMNILOR, S-A ÎNTORS CĂLUGĂRUL DIN SIHĂSTRIE!

-Heeeei!!!, exclamă bucuroși și ceilalți din gașcă, iar pe mine mă bufnește râsul. Chiar mi-a fost dor de gașca asta de nebuni.

-Hei, Peter!, îmi zâmbește dulce DeeDee, și mă prinde de mână fără nicio inhibiție. Mi-a fost dor de tine, pe unde ai fost?

-Am fost ocupat, pretextez eu, încercând să scap de ea. Am chef de o fată, numai că nu de fata asta.

Muzica bubuie. Ajung la bar și-mi comand ceva, apoi, cât timp aștept să o primesc îmi rotesc scaunul, privind prin sala înțesată de tineri care dansează.

Mi se lipește privirea de o brunetă ce stă rezemată de una dintre mesele înalte din celălalt colț al sălii. Îi sondez mintea, o citesc repede și cu nerușinare. E amețită, e singură și e dezorientată după ce amica ei a plecat la baie, aparent. Dar mai sigur e că amica ei e pe undeva prin zonă, tăvălindu-se cu...

Mă bufnește râsul. Don...taurul comunal?!

Poate totuși nu mințea atât de mult Don pe cât credeam, îmi zic amuzat și mă îndrept cu paharul în mână direct spre ținta mea nevinovată.

***

E drăguță. Îmi place. O vreau.

Pot s-o fac să mă dorească.

Chiar să mă implore de dorință.

O fac.

***

-Oh, Peter!, exclamă fata respirând sacadat. Nu te opri!

Nu mă opresc, nu am cum să mă opresc...

Peste câteva minute stăm amândoi prăbușiți pe bancheta din spate a mașinii mele, încercând să ne recăpătăm suflul.

-Eu...eu..., începe să spună cu voce tremurătoare bruneta, dar eu îi acopăr cu un deget buzele.

-Știu, îi șoptesc și chiar știu că e adevărat. Tu nu faci sex la întâmplare. Asta a fost prima dată când i-ai cedat unui tip la prima vedere. N-o să spun nimănui, e ok.

O văd cum i se umple ochii de lacrimi.

-Cine ești tu, Peter?, mă întreabă ea uluită. Cititorul de minți al fetelor bete?

Zâmbesc în întuneric. Fata asta e mai aproape de adevăr decât au fost toate celelalte cu care am fost până acum. Dar ea nu știe asta și nici n-o s-o afle vreodată.

-Da, am puteri supranaturale, bu-hu!, exclam eu pe un ton grav, iar ea se pune pe râs.

***

Tresar surprins neplăcut când soneria telefonului mă trezește. Strâng din ochi deranjat de lumina ce se strecoară pe lângă draperiile groase ale dormitorului, încercând să mă dezmeticesc și să aflu cât e ceasul.

-Hei, Peter!, aud vocea entuziasmată a Profesorului Grant. Deranjez?, întreabă el văzând că nu răspund nicicum.

-Domnule Profesor!, exclam eu surprins și mă simt deodată stingher că vorbesc cu o personalitate de talia lui având pe mine doar lenjeria intimă. Nu, nu deranjați...mă bucur să vă aud. Ce mai faceți?

-Ei, ca de obicei, ca de obicei, știi tu...,răspunde el jovial, iar eu țin receptorul telefonului între bărbie și ureche, în vreme ce-mi trag la repezeală pe mine o pereche de pantaloni scurți. Întrebarea este...ce mai faci tu? Te-ai mai gândit la propunerea mea?