Vizitatorii

DE UNUL SINGIR

EL se trezi, amețit. Se puse pe verticală, apoi se îndreptă spre centrul de comandă al navei. O privi lung pe EA, care se comporta ca de obicei, lucrând, aparent foarte concentrată asupra unui pupitru.

Încă bulversat, EL se apropie de consola centrală, în vreme ce EA se retrase fără niciun cuvânt de la pupitru spre locul ei de odihnă.

Privi încurcat spre indicatoarele din centrul de comandă. Ceva se întâmplase...și nu vru să se dea de gol că observase faptul că dormise mai mult decât trebuia.

Dar în dosul minții intuiția îi aprinsese alarma. Verifică odată, și-apoi încă odată dacă EA dormea cu adevărat, apoi se grăbi să scoată din ascunzișuri uneltele lui cu care spiona ce mai făcuse EA.

***

Privea înmărmurit  cele trei trupuri din infirmerie. Nici n-ar fi aflat despre ele în veci, dacă n-ar fi avut spionii săi neștiuți la bord. Se cutremură de groază, gândindu-se ce s-ar fi putut întâmpla cu cei trei dacă nu-i descoperea, dar și la ce nivel ajunsese să se coboare EA.

Se simțea rupt în două.

Situația era complicată.

Nu-i venea să plece de lângă ei și să-i lase acolo, dar nici nu putea, încă, să-i elibereze.

Cât ar mai fi putut risca?

Ce să facă?

Verifică rând pe rând semnalele vitale ale celor trei, se asigură că erau teferi, apoi pluti ușor în afara infirmeriei. Se duse în cală, unde meșteri ceva la naveta ei. Se reîntoarse la el în cabină, unde puse cap la cap dovezile adunate în scurtul interval de timp, compuse un mesaj scurt și cuprinzător, apoi îl codifică și-l expedie bazei cele mai apropiate a Exploratorilor. Chiar de-ar fi fost interceptat, părea un simplu și banal mesaj de raport. Dar EL știa că acolo, la destinație, existau cel puțin doi exploratori care-ar fi înțeles din prima despre ce era vorba. Răsuflă întrucâtva mai ușurat, apoi se întoarse la studiu și cercetare, așa cum făcea de obicei. Printre atribuțiile „oficiale”, strecură și confecționarea unor alte dispozitive de spionaj, dar și a unor dispozitive medicale, unelte, etc., cu care-și înțesă cabina, dar pe care le ascunse și prin restul navei. Nu avea de unde să știe când ar fi putut să fie de folos.

Profită de timpul rămas până la trezirea ei și-și verifică încă odată familia-căci acum așa le simțea pe cele două și pe Peter-apoi șterse toate urmele trecerii sale pe-acolo și se întoarse la centrul de comandă, tocmai la timp, înainte ca EA să reapară din firida unde se odihnise și să se așeze la locul ei în fața unei console.

-Câte unități de timp mai ai până ce te pui la odihnă?

-Două.

-Aș vrea să profit de ele și să ies în recunoaștere. S-ar putea să aflu câteva răspunsuri la întrebările care ne frământă în legătură cu Toxicii, zise EA scurt, apoi trecu plutind pe lângă EL spre cala navei, fără să mai aștepte răspunsul lui afirmativ.

„S-a detașat total de mine, de noi, de specia noastră, de regulile noastre!”, își zise EL, privind, aparent foarte concentrat, spre aparatul din fața sa. „E clar că se apropie de ceva care o face să se simtă puternică - atât de puternică încât face greșeli copilărești, greșeli evidente fără ca măcar să le bage de seamă. Ei bine, EA, poți să-ți faci de cap din partea mea...Cel puțin știu sigur că n-o să fiu singurul care a aflat asta...orice-ar fi...”

Cele două unități de timp trecură repede: EA se întoarse și-l înștiință scurt că misiunea părea să fie un succes- era aproape, spunea ea,  de capturarea unui spion al Războinicilor! EL o felicită, apoi se prefăcu că se retrage spre locul de odihnă. Câteva gesturi ale lui, nevăzute de EA, puseră în mișcare câteva dispozitive de comunicare, care expediară imediat alte câteva mesaje destul de asemănătoare cu cel de adineauri.

Era conștient de gravitatea situației, de lucrurile care stăteau aici în balanță. Sau cel puțin așa credea...