Vizitatorii

TRĂDAREA

SOL primi înmărmurit vestea dispariției fratelui său, care se împrăștie ca un ecou în toate colțurile galaxiei.

EL fusese unul dintre cei mai renumiți și prestigioși Exploratori. Un soi de...star al explorării, dacă e să spunem așa.

„E trist când unul dintre cei mai buni dintre noi ne părăsește, ca să se mute în Sferele Înalte”, suna declarația Președintelui Consiliului Exploratorilor, care făcuse vâlvă și adusese tristețe în sufletele multora.

SOL și echipa fură opriți din a-și mai continua misiunea. Acum era mai important ca EL să fie readus acasă, redat familiei îndoliate și să i se facă funeraliile oficiale demne de statutul său.

Compunându-și cea mai îndurerată față, EA transmise o înregistrare cu imaginile din laborator și un mesaj de susținere către familia lui EL și către „marea lui familie galactică”, după care se trânti în spațiul ei de odihnă și lăsă nava să se conducă singură spre destinație.

Când se va trezi, va fi deja în pragul noii sale planete. EA va dispărea pentru totdeauna. Va exista doar Noua și Preamărita EA. Atât.

Visând la viitorul său luminos, EA se scufundă în somn.

Imediat ce trecu în etapa somnului profund, un senzor se activă și o altă doză de gaz din același recipient se răspândi în locul de odihnă, în vreme ce, ca din neant, o altă navă, de mărime și formă diferită, apăru în apropiere.

Nu după multă vreme, la bordul navei se auziră tropăiturile ritmice ale noilor săi stăpâni. Cu un rânjet satisfăcut, un Războinic-Pirat plin de cicatrici se trânti în scaunul de comandă.

-Inspectați nava!, porunci el, iar subalternii porniră imediat în recunoaștere.

Fu cea mai ușoară recunoaștere din istorie. Nava era de dimensiuni reduse. Avea doar cele necesare cercetării la bord, niciun ocupant viu. Doar un cadavru în locul de odihnă și aparent încă unul într-o capsulă pentru decedați, pusă la păstrare.

Când rapoartele sosiră, acesta declară mulțumit:

-Nici nu se putea mai bine! Scăpați de mortăciuni!

Clar, ăsta nu era dintre cei cărora le plăceau cadavrele!

-Să-i aruncăm în spațiu sau să îi ardem?, întrebă unul dintre cei mai tineri subalterni.

Șeful izbucni într-un hohot de râs care se extinse asupra întregului echipaj și reverberă până în cele mai ascunse colțuri ale navei:

-Numai de asta te mai țin în echipaj că mă faci să râd! Ha! Ha! Ha! , zise el, apoi, după ce se sătură de râs, se strâmbă brusc spre subalternul umilit și-i mai zise: Tu ce-ai alege?

-Să-i ardem..., zise acesta, cu capul plecat.

-Atunci, așa să fie! Fă-o!, tună acesta comanda, în vreme ce ceilalți izbucniră iar în hohote de râs, de data asta disprețuitoare.

Cel tânăr ura treaba asta. O mai făcuse o singură dată înainte, iar amintirile încă îl scârbeau. Bine, atunci se debarasase de cadavre mutilate, dar...ordinul era ordin, el era pe cea mai joasă treaptă ierarhică și era limpede că trebuia s-o facă. Se porni să se ocupe de primul cadavrul, în vreme ce mintea-i procesa câte lucruri pe care puteau face cu nava, odată ce aveau s-o dezbrace de tehnologia Exploratorilor...!

Dar asta era cu totul și cu totul altă poveste.

Mormăind înciudat, folosi același transportator cu brațe pe care-l folosise și EA cu puțină vreme în urmă. O ridică, o transportă, o așeză în fanta de dezintegrare, apoi apăsă un buton.

Din cea care fusese EA nu rămase decât o dâră vagă de fum...

Coborî în zona de depozitare, apoi deschise capsula. Cadavrul mâzgălit îi provocă greață. Își folosi toată îndemânarea la manevrarea transportatorului, ca să nu fie nevoit să îl atingă cu mâinile, apoi urmând aceiași pași se descotorosi și de acesta.

Nu după multă vreme, după ce termină și de curățat capsula de urmele de vopsea, se prezentă mândru să raporteze că a îndeplinit ordinul.

-Și ce vrei, vreo decorație?, îl luă la rost nervos Șeful.

Tocmai observase că se apropia de ei o altă navă. Necunoscută. Pe care nu o așteptau.

Cine mai erau și ăștia?!