Vizitatorii

EXPERIMENTÂND...IUBIREA

Senzorii atașați costumului reacționară prompt.

Încă stupefiat, EL transmise mental comenzile către navetă, care se întoarse la navă folosindu-se de pilotul automat.

Se simți ușurat  văzându-se la adăpost, însă încremeni imediat ce ieși din cala navei și-o luă spre centrul de comandă: EA era acolo, îl aștepta, plutind grațioasă, dar evident nedumerită.

-Poate-mi explici și mie în ce pericol de moarte ai fost de a pornit alarma și mi-a fost întreruptă odihna?! Și de ce aveam un ciclu dublu de odihnă programat?! Mi l-ai programat tu?! Poate aflu și eu cu ce te ocupi în secret?!

Încă resimțindu-se după contact, EL o urmă în zona laboratorului, nedezvăluind nimic.

Se conectară totuși unul cu celălalt, după câteva momente de liniște ciudată, cum o făceau de obicei, fiecare atingând o latură a cristalului.

EA primi un puhoi neașteptat de informații, de senzații, de experiențe, de concluzii care se revărsă din mintea lui. EL nu-i mai ascunse nimic, așa că EA descoperi, uluită, toată povestea secretă, de la începuturi, continuând cu vârtejul de experiențe și revelații pe care Sofia i-l produsese, relația lor îndelungată, fiica pe care aceasta i-o făcuse, până la mesajul de la Sofia, imaginea fetei, apoi investigația care-o începuse și-l dusese să descopere...

Resimți ca și EL urmele genetice ale strămoșului Războinic din acel individ, simți și ea că îi e rău și se desprinse de cristal imediat. EL o urmări în tăcere cum suferea, până ce într-un sfârșit, după ce costumul ei reacționă asemenea costumului lui, ea fu în stare să aibă din nou gânduri coerente.

-Nu mi-a mai fost atât de rău niciodată, începu EL, privind-o.

-Nici mie!, recunoscu EA. N-am crezut că poate exista un astfel de amestec de durere fizică și mintală deodată. M-a doborât, pur și simplu. Dacă nu aveam pe mine costumul...

-Asta a fost și șansa mea, zise EL. Lăsând deoparte toate greșelile mele făcute cu Sofia, ce părere ai, ce putem face în legătură cu această descoperire? Ce ar trebui făcut și ce vom face?

EA se gândi prelung înainte să răspundă. Situația era puțin spus complicată.

Regulamentele interziceau strict relațiile de orice fel între ei și speciile studiate. EA ar fi trebuit să-l raporteze cu prima ocazie. Pe de altă parte, ei ajunseseră în posesia unor informații sensibile tocmai datorită acestor...nereguli, fapt ce-o făcea complice și la fel de vinovată ca EL.

-Acum e deja prea târziu să mă apuc să te raportez, zise EA gânditoare. Am ajuns unde suntem datorită greșelilor tale, a îngăduinței și a încrederii mele oarbe în tine și iată-ne...suntem în ASTA, ce-o mai fi și  ASTA...ÎMPREUNĂ, deci sunt implicată și eu, fie că am vrut-o , fie că nu. Nici nu mai e relevant. Vom fi judecați amândoi la fel...Vom suferi aceeași pedeapsă...Nu aș vrea totuși să dăm alarma încă, pentru că practic nu știm decât o frântură din tot ceea ce se întâmplă pe această planetă cu adevărat. Deocamdată e evident doar că a fost vizitată și de Războinici, care și-au răspândit materialul genetic, profitând de compatibilitatea cu femelele din specia asta...

-Sunt de acord, dar nu-i așa că ai observat și tu felul în care capacitățile LOR mentale par să se fi transmis din generație în generație?!..., adăugă EL. În cazul Sofiei nu a fost vorba de așa ceva...Am fost eu cel care a învățat-o cum să inițieze și să mențină un contact telepatic...Dar în condițiile în care și alții, neînvățați de vreunul dintre NOI, poate face asemenea lucruri...ei bine...

Implicațiile erau cu mult mai vaste decât și-ar fi putut imagina vreodată cineva, pământean sau Explorator...

-Ce vom face?, întrebă EA, reușind să își găsească în sfârșit atâta putere încât să se ridice de acolo de unde zăcuse. Veni în apropierea lui, iar EL o cuprinse în ceva asemănător unei îmbrățișări umane.

-Nu știu încă, răspunse El. Chiar nu știu...Dar din toată experiența mea cu Sofia am ajuns la concluzia că i-am subestimat destul de mult pe pământeni și că avem de învățat de la ei în aceeași măsură în care ei au de învățat de la noi. Uite, de exemplu asta, zise El, apoi se apropie de EA și mai mult și o atinse, experimentând împreună sentimentul de iubire profundă, pe care EL îl învățase de le Sofia și nu invers. Simți? Noi, care ne considerăm superiori, de ce nu avem asta? De ce nu facem asta? Unde e? L-am avut vreodată? Sau l-am pierdut? De ce mi se pare familiar, de ce atunci când îl simt aș vrea ca să rămân așa, acolo, pentru totdeauna? Acum mă înțelegi? Poți să înțelegi de ce am avut impresia unei reconectări, a unei reîntregiri, fiind așa, cu ea? De ce mi s-a părut normal să o tratez ca pe o egală, nu ca pe un subiect anonim al unui experiment? Spune-mi tu, a raportat cineva vreodată că pământenii simt și gândesc AȘA? De atâta timp, în toate rapoartele, ei erau doar niște indicatori, asemeni vitezei și temperaturii...dar ei sunt cu mult mai mult de-atât...Sau măcar ea știu că este..., adăugă el înfiorat, privind spre colega lui, care părea că înflorește, experimentând noul sentiment.

-Ce simt eu...zise EA încet, e că mi-ai dat acces la ceva... mai puternic decât orice medicament, fiindcă simt că mă vindecă...e ceva miraculos, o experiență mistică, mai presus de orice substanțe am luat vreodată...E parcă aș avea acces direct la Sferele Înalte și la Starea de Perfecțiune în același timp...De parcă aș fi una cu întreg Universul și Universul ar fi în interiorul meu...Îți mulțumesc!, exclamă EA,  arătând copleșită de intensitatea și frumusețea acelui sentiment pur. Acum, chiar de voi pieri, voi putea pieri liniștită, știind că am gustat din ce e rezervat de obicei Iluminaților...

El o sprijini blând și o ajută să se întoarcă în locul unde ea se odihnea de obicei.

Și se simțiră mai apropiați decât fuseseră vreodată.