Vizitatorii

FAIMĂ ȘI GLORIE

Tolănită comod pe canapeaua din fața șemineului uriaș, EA privi spre mâna celui care semna în colțul din dreapta - jos al unei hârtii.

-Felicitări!, exclamă cel care tocmai semnase. Tot ceea ce mi-ai promis, mi-ai dat. Și tot ceea ce ți-am promis, îți dau!

Cu mișcări agile, EA se desprinse de pe canapea, prinse hârtia, o împături de câteva ori, apoi o rulă și o introduse într-un mic tub metalic de la piept. Salută la plecare, înclinându-și ușor capul. De aici încolo nu mai avea superiori...doar egali și subalterni...Ce mai...ajunsese să trăiască și ziua asta!

Bucățica aceea de hârtie era biletul ei spre libertate, faimă și glorie. O planetă întreagă la picioarele ei, a ei, numai a ei!

Sări în navetă, se instală în scaunul de comandă, apoi porunci aparatului să o readucă la navă.

Mai avea de săvârșit un singur act: anihilarea lui EL și a animalelor lui de companie!

Mintea îi urzea planuri, în vreme ce naveta plutea spre destinație.

Înscenarea unui accident era cea mai utilă în astfel de cazuri.

Traversând bariera holografică ce părea la prima vedere că e fața stâncii, naveta ateriză la locul ei. EA sări din navetă în cală și de acolo pluti în viteză , ca să-l verifice pe EL.

După toate aparențele, El se odihnise în tot acest timp. Verifică infirmeria. Cei trei erau tot acolo, întinși și nemișcați, întocmai cum îi lăsase.

Satisfăcută de cele constatate, se așeză la pupitrul de comandă și atinse ușor suprafața lucioasă.

Un gaz inodor, incolor, a cărui folosire era nedetectabilă la autopsii, se scurse dintr-un mic tub pe care EA-l introdusese într-un aparat. Acesta începu să inunde treptat-treptat porțiunea de navă unde se afla locul unde EL se odihnea, dar și infirmeria.

După un scurt timp, EA privi satisfăcută la aparatele care indicau lipsa oricărui semnal vital, atât din partea colegului său, cât și din partea celor din infirmerie. Acționă dispozitivele de ventilare, care scoaseră cu repeziciune gazul din navă, apoi luă legătura direct cu Sediul Central al Explorării, unde raportă moartea colegului său.

Apoi iniție planul de acțiune potrivit acestei circumstanțe.

Înainte însă de a trece la executarea propriu-zisă a acestuia, fără să piardă vremea, vorbi direct și cu un reprezentant al Războinicilor, de la care obținu detalii referitoare la instalarea sa pe noua ei planetă, imediat ce se va reîntoarce cu nava în spațiu. Avea de gând chiar și  să facă un gest de bunăvoință fața de Războinici – să le predea nava ei, așa cum era, cu tot ceea ce era în ea. Ei o asiguraseră că vor face în așa fel încât nimeni să nu afle vreodată despre asta, vor înscena probleme tehnice urmate de o explozie, iar resturi din ceea ce ar fi fost nava vor fi plasate strategic la granița teritoriului spațial al Exploratorilor.

Se însera pe Terra, ultima ei seară pe planeta asta blestemată. EA se urcă pe navetă și făcu un ultim tur al zonei. Plană nevăzută deasupra satului. Observă satisfăcută cum niște băștinași examinau locul de unde o răpise pe favorita colegului său.

Normal că le omorâse și pe creaturile alea sâcâitoare când o luase!, gândi ea despre animalele din curtea Sofiei. Făceau gălăgie, atrăgeau atenția, o enervaseră!

Ar fi omorât-o și pe favorita lui EL, dacă era vorba, fără să clipească...O cruțase numai fiindcă o putea folosi în favoarea ei.

Bine că nu fusese nevoie, până la urmă, să se mânjească pe mâini cu ea sau cu ceilalți...rezolvase problema elegant, cu gazul acela dat de Războinici...În plus, îi va pune pe toți la păstrare... Primitivii rămâneau izolați la infirmerie...îi va pune la rece...Doar cu EL va trebui să se ocupe...fără atingeri! Un bonus pentru cei care-i dădeau planeta...își spuse ea, amintindu-și că auzise că anumitor Războinici le plăcea să se ocupe de cadavre, aveau anumite ritualuri care le implicau și care păreau să fie o distracție pentru ei...  

„Căutați-i voi urma, n-o să o mai găsiți în veci!”, zise ea amuzată în gând celor care se mișcau prin curtea Sofiei, apoi se reîntoarse pe navă.

Primi răspunsul de la superiorii săi, pe care-l examină cu satisfacție. I se cerea să plece deîndată înapoi spre casă. Tocmai cum se aștepta!

La adăpostul nopții, nevăzută, nava se desprinse destul de ușor din peștera în care staționase timp de decenii, traversă bariera atmosferei și se îndepărtă de Terra tot mai mult. Apoi, profitând de condițiile izodinamice prielnice ale spațiului, despre care știm de mai devreme, făcu un salt incredibil, lăsând definitiv în urmă planeta primitivilor și sistemul ei solar.

Era bine că reușise să plece. Intervalele prielnice unui asemenea salt erau rare și impredictibile. Cine știe cât ar fi mai avut de stat printre primitivii aceia!, își zise, scârbită, în timp ce se îndreptă spre locul de odihnă a lui EL. Trebuia să se apuce să-i creeze scenariul morții. Ultima ei treabă murdară!

Se apropie de firida unde EL zăcea nemișcat, țeapăn, adică tocmai cum trebuia să fie.

 EA clătină ușor din cap. Odată cu EL, murise poate ultimul naiv al Galaxiei. Ultimul care mai credea în datorie, onoare, respect și alte astfel de nebunii. Avuseseră împreună și destule momente plăcute...Parcă, puțin de tot, îi părea rău de EL...Dar asta era... unii trebuiau să fie sacrificați pentru binele altora, își zise. În plus, EL era de-acum Cu Dumnezeu în Sferele Înalte...Dar ea avea să trăiască și aici ca-n Sferele Înalte!, își promise, apoi manevră cu grijă un transportator cu brațe, ca să nu se murdărească cu atingerea cadavrului.

Transportatorul înaintă, apoi brațele se alungiră, se așezară sub trupul inert și-l săltară cu ușurință. Unealta duse cadavrul și-l aruncă apoi în mijlocul laboratorului, printre ustensile sparte și răsturnate și substanțe colorate, ce pătau suprafețele. Trupul se rostogoli, se pătă cu substanțele colorate, apoi se opri cu fața în jos pe pardoseală. EA atinse câteva comenzi, creând o înregistrare ce va deveni dovada morții lui. Nimeni n-ar fi suspectat-o vreodată pe cea mai corectă Exploratoare! Scârbită, manevră iar transportatorul ca să ridice cadavrul mâzgălit și-l duse să-l depună într-o capsulă anume creată în acest scop. Fără să-l privească amănunțit, îl trânti acolo, apoi comandă închiderea capsulei și-o abandonă în întuneric.

Avea o viață nouă întreagă înainte, pe care de-abia aștepta s-o înceapă, nu să stea să păzească un slabist ca EL, pe deasupra mort