Vizitatorii

CUM AU AJUNS EI AICI

Ziua când soarele a răsărit de două ori”

16 iulie 1945. În întunericul dimineții, prima bombă atomică a luminat cerul. Apoi, după zece minute, a răsărit soarele. Și o nouă eră.

Spectacolul „groaznic și minunat”, cum se exprimase Kennet Bainbridge, directorul testului, avusese efecte și dincolo de cele observate inițial...

Armonia universului fusese tulburată.

Ecoul exploziei făcuse „valuri”, atrăsese atenția.

Și nu doar pământenilor.

Prima navă a Războinicilor se apropie curând de această planetă aparent nesemnificativă...

Urmându-și netulburați planurile, Războinicii făcură ceea ce făceau ei de obicei: studiară de la distanță la început, după care coborâră, luară probe din tot ceea ce prezenta interes pentru ei și le duseră pe nave să le studieze și să experimenteze cu ele, apoi...

Dedesubt, oamenii constatară cu uimire apariții stranii, inexplicabile, găsiră animale mutilate, întâlniră oameni ce raportau că fuseseră răpiți, ce-și aminteau fragmente ale unor proceduri medicale, ale unor ființe ciudate...dar nimeni nu putea crea o imagine coerentă, nimeni nu putea aduce dovezi de nezdruncinat. Nici n-avea cum. Campaniile de dezinformare se făceau pe scară largă și de la cele mai înalte nivele...Cei incomozi dispăreau pur și simplu sau mureau subit, în împrejurări care mai de care mai discutabile.

Încă de la început, gravitația și compoziția atmosferică similară cu aceea a planetei lor, cât și asemănarea izbitoare dintre ei și băștinași, le ușurase Războinicilor infiltrarea, dar și realizarea scopurilor, chiar mai mult decât și-ar fi putut vreodată închipui. Părea cea mai simplă invazie care existase vreodată...

Și totuși, nu era chiar așa.

În aproape jumătate de secol terestru, reușiseră doar parțial ceea ce-și propuseseră. Încă nu aveau control deplin asupra planetei. Băștinașii erau mai complecși decât se așteptaseră, mai imprevizibili, mai adaptabili, mai curajoși, mai intuitivi. Unii erau chiar destul de inteligenți încât să poată fi cooptați în cercetare sub acoperire. Îi găsiră pe cei mai ușor influențabili și-i folosiră ca pioni. Creară o rețea. Se infiltrară aproape peste tot.

Și mai descoperiră ceva: că pot folosi planeta ca resursă de...ființe de sacrificiu.

Era cea mai valoroasă resursă, din punctul lor de vedere. O valoare de neegalat. Războaiele necontenite din colțurile galaxiei cereau soldați. Datorită compatibilității incredibile, Războinicii găsiră în pământence o sursă aproape inepuizabilă de procreare. Unde mai puneai că-și redescopereau și plăcerile animalice asociate procreării (care se pierduseră și la ei în negura timpului, întocmai ca la Exploratori).

An după an, încărcături prețioase de copii-hibrid, furați (sau cumpărați, după cum era cazul) de la mamele lor pământene părăseau orbita planetei. Aceștia erau duși la creștere în colonii asemănătoare unor tabere, pe planete similare Pământului, unde de mici li se preda doctrina Războinicilor, li se spunea că SUNT Războinici, apoi, de-abia ajunși la  adolescență, puși să ducă luptele Războinicilor pe cine știe unde.

Erau uluitori. Creșteau mai repede decât o făceau tinerii Războinicilor reali și erau foarte descurcăreți și rezistenți. Nu după multă vreme se crease chiar și-o piață, una foarte profitabilă, dat fiind faptul că interesul și cererea pentru ei era mare. Hibrizii erau un succes din toate punctele de vedere. Una peste alta, Războinicii erau aici, le plăcea și n-aveau niciun motiv să mai plece.

Dar apoi sosiră pe planetă EL și EA, cu misiunea lor de cercetare.

Sosirea lor agită oarecum apele în tabăra Războinicilor staționați deja în baze secrete în subsolul planetei. Întreaga operațiune se baza de-acum pe iscusința unei singure persoane: EA. Dacă-și va fi dus cu succes până la capăt misiunea, își va fi primit planeta, iar gloria îi va fi eternă, întocmai cum își dorise întotdeauna, o asigurară ei. Orgolioasă, EA acceptă fără să ezite.

EL, ultimul nevinovat și nebănuitor din galaxie, se aplecă cu seriozitate asupra obiectivelor misiunii...

Urmară zecile de ani tereștri în care EA, spioana perfectă, agentul dublu, elementul necunoscut, își făcu jocul fără să se dea de gol...

Un joc îngrozitor, pentru a ascunde acest adevăr îngrozitor, a cărui suprafață EL abia începuse s-o zgârie...