Profu' de mate

Capitolul 13

   Zayn oprește mașina in fata unei păduri, si îmi face semn sa cobor.

Ma ia de mana si intram in pădure, si nu știu de ce, un fior îmi trece prin corp. După ce mai mergem puțin, se aud zgomote. Ajungem in fata garajelor, iar muzica era la maxim, acompaniata de motoarele mașinilor.

—Vii des pe aici? il întreb, strângându-l de mana.
—Da, raspunde si înaintam.

Ajungem in fata unui grup destul de mare, iar Zayn da mana cu toți.

—Ea cine e? întreaba un tip bine făcut, cu un zâmbet strâmb pe fata.
—Iubita mea, răspunde si îmi înconjoara talia cu mana lui mare.
—Iubita? De când? De ieri? rade.
—Doua luni.

Se oprește din ras si il privește uimit. Înclina din cap si ma privește apoi pe mine, scanandu-ma.

—Arați bine, ai forme rezonabile, si bănuiesc ca nu ești o târfă la fel ca cele de aici, vorbește.
—Daca ai încetat cu privitul in exces, scuza-ne, dar noi plecam, ii spune Zayn.

Ma trage după el, si intram într-un garaj. Tot felul de oameni dubioși erau acolo, la fel si fete. Sau daca le pot numi așa.

—Vrei ceva de băut? ma întreaba privindu-mă.
—Nu, sunt bine, răspund si ma uit in jur.

Da din cap si îmi face semn sa ne așezăm pe o canapea.

—Cum poți sta aici? întreb privindu-l.
—Am venit aici de pe la vreo 18 ani, locul asta ma readuce mereu la felul meu de a fi, răspund zâmbind.
—Felul tău de a fi? Adică tu nu ești doar un simplu om care a absolvit o facultate, si muncește cu plăcere si corect?
—Ba da, rade. Dar uneori uit cum e sa te simți bine, in largul tău. Stand numai in oraș, nu ma pot desfășura cum vreau, acolo trebuie sa fiu mereu acel om politicos, aici daca unul ma enervează ii dau pur si simplu un pumn, continua.
–Deci, daca eu acum te enervez, îmi dai una? întreb făcând ochii mari.
—Normal ca nu. Nu lovesc fete, asta e o regula pentru mine. Iar pe tine nu te-aș atinge nici daca ar depinde viața mea de asta, spune serios si ma mângâie pe obraji.

Zâmbesc si il sărut pe buze, apoi il privesc in ochi.

—Acum, putem sa mergem in alta parte? întreb cu speranța in voce.
—Cum ar fi? rade.
—Oriunde, in afara de locuri ca astea, răspund.

Ma ia de mana si ne ridicam de pe canapea, dar drumul ne este blocat de o...fata.

—Ce faci, iubitule? il întreaba cu o voce pițigăiată.
—Tu cine ești? o întreb.
—Eu? Sunt iubita lui. Tu, cine ești? întreaba îngâmfată.
—Eu sunt iubita lui, răspund si il privesc.
—Gigi, dispari de aici, mârâie Zayn.
—Poftim? aproape tipa.
—Ți-am spus sa pleci de aici! Nu ma fa sa repet inca odată.

Îmi da o privire plină de venind si pleacă. Ma uit la Zayn si îmi scutur capul, apoi ma întorc cu spatele la el si ies din garaj. Ma striga dar nu ii răspund, ci îmi văd de drum.

—Evelyn! Opreste-te! tipa.

Ma ajunge din urma si îmi prinde mana brutal, smucindu-ma spre el.

—Lasă-mă! Du-te la iubita ta, ii spun cu lacrimi in ochi.
—Nu e iubita mea! Asculta-ma! tipa si ma zguduie.

Ma opresc din a ma zbate in brațele lui, si il privesc.

—Gigi nu îmi e si nici nu mi-a fost iubita! A făcut asta sa te facă pe tine geloasa. Crede-ma!
—De ce as face-o? Daca ma minți?
—Nu o fac. Crezi ca daca as fi fost cu ea, mai stăteam eu la tine aproape in fiecare zi?

Tac și ma uit la el. Nu ma minte. Are dreptate. A făcut asta doar sa ma facă pe mine geloasa.

—Nu, răspund.
—Doar tu ești a mea, spune si ma strânge in brațele lui călduroase.
—Vreau acasă.