Profu' de mate

Capitolul 52

După o ora, Luke a plecat in oras, Kim dormea, iar eu ma plictiseam rau.

Asta... pana cand am auzit niște bătăi puternice in usa.

Alerg la usa si o deschid repede. In fata mea era Zayn. Ținea foaia strâns in mana, iar fata lui era una furioasa.

Intra in casa închizând usa, trantindu-ma apoi cu spatele de ea. Geam la contactul dur cu lemnul, închizându-mi ochii.

—Ce dracu' e asta? mârâie ridicând foaia.

—O foaie, raspund.

—Stiu ca e o foaie. Nu sunt prost! Te desparți de mine? aproape tipa.

—Se pare ca tu ai făcut-o deja in urma cu doua luni! ii raspund.

—Vreau să-mi explici ce naiba e in capul tau!

Il împing si ma duc la canapeaua din living, așezându-ma turceste. Se asează si el, privindu-mă nervos.

—Explica-mi! repeta.

—Ce vrei să-ți explic?! Tu nu îți dai inca seama? De doua luni tu esti total schimbat. Esti mult prea indiferent, de vorbit cu mine nici nu o mai faci, iar cand te intreb orice, tu imediat te enervezi!

—Am avut doua luni mai dificile, ridica din umeri.

—Ah, si te ajuta Ana, nu? pufnesc.

—Oarecum.

Imi închid gura, înghițind in sec.

—Ieși afara! spun si ma ridic de pe canapea.

—Glumeam! chicoteste.

—Asta nu e gluma! De doua luni incoace tu tot glumești! M-am saturat de glumele tale!

Oftează zgomotos si se ridica si el, venind spre mine. Ma uit la el, fata lui nu schițând niciun gest. Își ridica mana si imi atinge usor obrazul, mana lui fiind atat de rece. Imi da o șuvița de par după ureche, mângâindu-mi obrazul.

Stăteam cu mâinile încrucișate la piept si ma uitam la el încruntată. Atingerea lui era asa de plăcută chiar daca era rece. Aceeași reacție de electrizare ca prima data.

—Te vreau, mormăie cu capul in scobitura gâtului meu.

—Si Ana te vrea, spun fara nicio emoție.

—Tu esti a mea, nu ea, raspunde sărutându-mi gâtul.

—Lasă-mă, Zayn.

Ma dau in spate, lăsându-mi privirea in jos. Imi simțeam ochii plini de lacrimi, dar nu voiam sa le dau drumul. M-am saturat sa ma tot vadă in ultimile luni plângând, chiar daca este din vina lui.

Mana lui imi ridica bărbia, forțându-ma sa ma uit la el. Atunci nu am mai rezistat, lacrimile cazându-mi din ochi.

Ma luat in brate, eu înfășurându-mi mâinile in jurul lui, si strangandu-l ca si cum nu l-am mai vazut de mult. Sau... ca si cum asta era ultima noastră îmbrățișare.

Gândul ca asta este sfârșitul nostru, ma face sa plang in hohote la pieptul lui.

Știam ca nici lui nu-i place situația asta. Dar nu are ce face. Părinții lui au ales asta. Decizia lor ne-a pus punct. Un singur suflet, acum este împărțit in doua, fiecare din noi luând jumate.

M-a tras spre canapea, așezându-ma in poala lui, stand îmbrățișați.

Imi cerea sa ma liniștesc, însă doar vocea lui ma făcea sa plang si mai mult.

—Nu vreau asta, șoptesc.

—Stiu, oftează.

—Daca știam ca asa va fi de la început n-

—Tot pe tine te-aș fi ales, ma întrerupe ștergându-mi lacrimile.

Imi mușc buza încercând sa opresc lacrimile, dar nu reușesc.

—O sa găsești pe cineva mult mai bun pentru tine, imi spune.

—Nu, scutur din cap.

—Ba da.

—Nu! spun mai tare si ma ridic de pe el. Nu! Tu chiar nu înțelegi? Eu, imi vedeam toată viața langa tine! Nu ma interesa de nimic! Nici de religia ta, de nimic! Tu era tot pentru mine! As fi mers oriunde cu tine doar pentru a fi împreuna. Iar acum totul este distrus! Totul e dat naibii! aproape tip, lăsându-mă in jos, prăbușindu-ma pe canapea.

—Tu crezi ca mie imi este usor? tipa. Crezi ca eu nu am suferit si nu sufăr?! In astea doua luni imi venea să-mi iau zilele doar pentru felul in care ma purtam cu tine. Crezi ca eu nu imi imaginam noaptea cand te priveam dormind, viitorul cu tine? Am sperat ca apariția lui Kim ii va schimba, dar nu a fost nici pe aproape. Nu renunț la ea! Nu vreau sa renunț nici la tine! Tu esti si vei rămâne femeia pe care eu o voi iubi neîncetat. Am sa fac absolut orice pentru a de reavea înapoi, însă pana atunci drumurile noastre se despart.

Il priveam înecându-ma in lacrimi, iar la ultimile cuvinte, o singura lacrima i-a curs.

M-a strâns in brate atat de tare, încât voiam sa mor.

Doua ore am stat doar îmbrățișați. Nu spuneam nimic, se auzeau numai respirațiile noastre. Imi va fi atat de dor de brațele lui si de caldura pe care o emana. De vocea lui, parfumul lui, gesturile lui, fata lui dimineata, ochii lui, buzele lui. Imi va fi dor de el.

Mai bine as fi preferat sa mor, decât sa trec prin asta.

Nu o sa mai iubesc pe nimeni cum l-am iubit pe el. Defapt, cum inca o fac. Si stiu ca nimeni nu imi va oferi iubirea pe care el mi-o poarta.

O sa il aștept. Nu imi va pasa cat de mult imi va lua. El mi-a promis ca ne vom reavea iar unul pe celălalt cândva. Oricum, nu vrea ca Kim sa crească fara tata. Ne-a promis amândurora ca nu o sa renunțe la a fiind tata.

Chiar daca vor mai exista bărbați in viața mea, el va fi întotdeauna primul.