Profu' de mate

Capitolul 1

Am avut o vacanţă frumoasă. Pot spune că a fost una dintre cele mai ciudate şi distractive din ultimii ani. A fost vacanţa pe care am aşteptat-o de mult, însă care s-a dus la fel de repede pe cât am aşteptat-o. Iar acum, va trebui să aştept iar, pentru că a început şcoală.

Îmi aud melodia preferată la radio, şi o dau mai tare. Mă ridic oftând din pat, fredonând piesă. Ora 8:00, la 9 trebuie să fim laşcoală. Merg la baie, şi decid să fac un dus rapid. Mă şterg bine pe corp cu prosopul alb şi pufos, apoi îmi deschid dulapul. Iau de acolo o cămaşă din mătase, albă, şi largă, ne ştiind după ce să aleg dintre fustă sau blugii negri rupţi în genunci. Iau blugii.

Mă uit la ceas şi văd că e şi 20. Stau bine cu timpul, se pare. Mă îmbrac repede, iar la make up nu stau mai mult de 15 minute, dându-mă cu fond de ten, pudra, tuş, rimel şi balsam de buze. Părul mi-l îndrept, iar asta îmi dă ceva bătăi de cap, pentru că îl am foarte lung, ajungându-mi până la fund.

Ora 8:55.

Mă încalţ cu opincuţele negre, îmi iau telefonul iar după ce mă mai uit puţin în oglindă, ies din casă. Nu am niciun coleg aproape de mine, cu excepţia lui Adam, cel mai bun prieten al meu...şi totodată profu' de sport. Însă asta nu contează pentru el când vine vorba de notă. Nemernicul mi-a pus 5 pentru că nu am făcut roata corect.

-Ştii că deschiderea este la nouă, nu? mă întreabă Adam frustrat.

-Bună şi ţie, Adam! spun zâmbind, ocolind întrebarea.

-Cum stai cu condiţia fizică? întreabă zâmbindu-mi cu subînţeles.

-De la foarte rău în jos. Tu cum stai cu glumele proaste de dimineaţă?

-Mişcă! mârâie şi o ia înainte.

Chicotesc şi îmi dau ochii peste cap. Mai mult alerg de cât merg pe lângă el.

-Ştii dacă avem profesori noi? întreb luând o gură mare de aer.

-Da. Băbăciunea de Whiston a ieşit la pensie pe caz de boală, iar acum ai un nou profesor de mate, răspunde privindu-mă amuzat.

-Profesor nou? fac ochii mari apoi zâmbesc.

-Da. Dar stai calmă, are cincizeci şi trei, răspunde chicotind.

-Iah, spun strambandu-mă.

Începe să radă de reacţia mea, apoi revine iar la statutul de om serios.

Am intrat împreună în curtea şcolii, unde mulţi alţi elevi erau foarte "doritori" să înceapă prima zi de şcoală. Eu una, nici nu mă strofoc prea mult pentru învăţat. Toate notele mele încep de la şase până la zece, în afară de acel cinci pe care l-am avut la sport. O săptămâna întreagă nu am vorbit cu el.

Mă duc la grupul clasei, şi îi salut pe toţi.

-Evelyn ce doritoare te văd, spune Louis luându-mă în braţe.

-Nu mai doritoare că tine, Tomlinson! îi răspund la îmbrăţişare şi îi zâmbesc.

-Hei! Aţi auzit că vom avea un profesor nou de matematică? întreabă Maia. Se spune că e foarte sexy! continuă ea.

-Da, foarte sexy la cincizeci şi trei! răspund râzând.

-De unde ştii? întreabă uimită.

-Mi-a spus Adam.

Îşi pune mâinile în san şi pufneşte suparta. Se pare că nu se aştepta la asta. Ne întoarcem spre directorul care a venit, iar o linişte totală se lasă în curtea şcolii. Îşi începe discursul, acelaşi de când am început să învăţ aici. Nimic nou sau interesant.